Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

marți, 23 august 2016

Dr. Alex Berca - In memoriam Alvin Eugene Toffler


Alvin Eugene Toffler (1928-2016)

Alvin Eugene Toffler- un precursor al gândirii despre viitorul omenirii

Sunt convins că foarte mulți dintre cei au ajuns la o vârstă mai mult sau mai puțin înaintată  precum și un număr mare de oameni tineri au avut deosebita plăcere, în urmă cu mai multe decade să citească unele dintre cărțile care ajunsese să fie ”best seller” în întreaga lume. Este vorba de cartea Șocul viitorului a sociologului și viitorologului american, Alvin Toffler.
Devenise la un anumit moment dat ca o epidemie. Ori unde te duceau și cu oricine vorbeai, chiar și despre alte subiecte, la un anumit moment dat conversația se întorcea spre subiectul acestei cărți.
  Mulți dintre cei cu care vorbeam îmi confirmau propria idee că autorul acestei cărți cucerise lumea adresându-i-se cu multiple gânduri și diverse ipoteze. Se adresase fiecărui om deci și nouă ca simpli indivizi arătându-ne unde suntem, cum și de ce se va îndrepta omenirea într-o anumită direcție,  în viitor.
  Prin această carte care a fost tradusă și editată în peste 50 de țări (și în România anilor 1973, de către Editura Politică, din București), Alvin Toffler explica într-un mod deosebit de simplu, clar și pe înțelesul oricui, starea psihologică a oricărei persoane și a societății în care trăia în ansamblul ei.
  Dovada celor afirmate era bazată pe exemple simple privind condițiile în care se petreceau multiplele schimbări structurale care avuseseră loc în fiecare țară și pe plan mondial, într-un timp relativ deosebit de scurt.
  În unele țări asemenea schimbări erau de o asemenea amploare – ne mai întâlnită, trecându-se cu repeziciune de la un stadiu de țară agricolă spre una industrială și la fel de rapid spre una super (sau supra) industrială.
  Toate aceste schimbări erau urmarea firească a dezvoltării într-un ritm deosebit de accelerat a științei și tehnologiei care la rândul lor se bazau pe o creștere accelerată în educația și în mentalitatea oamenilor.
  Se producea acel fenomen despre care învățasem sau auzisem din școală despre ”acumulările cantitative și salturile calitative” la care cu voia sau fără voia noastră, a fiecăruia, se petreceau diversele evenimente și noi eram  numai martorii acestora.
 Acesta era cu alte cuvinte ”Șocul viitorului”, cu multiplele lui avantaje și poate cu și mai multe dezavantaje, dar care nu puteau fi oprite sau înlăturate deoarece așa ”era viața” oamenilor – într-o continuă mișcare, ce nu putea fi stăvilită, iar dacă uneori, din sau prin anumite condiții speciale se întâmpla și acest lucru, stăvilirea sau chiar oprirea lor, era de scurtă durată.
  Când în urmă cu mai multe decade am plecat din țară,  în puținul bagaj pe care l-am luat cu mine își găsise locul și această carte, care devenise ca un simbol sau ca un ghid al faptelor la care ne puteam aștepta oriunde ajungeam.
  Pe parcursul anilor, în viața pe care am trăit-o în lumea nouă, îmi reveneau în minte multe dintre afirmațiile lui Toffler cu privire la o anumită evoluție socială, politică sau economică care se petrecea sub privirile noastre, și care fuseseră afirmate cu ani de zile înainte de acest precursor al evenimentelor respective.
  Într-una din diminețile trecute deschizând ziarul la care sunt abonat, pe prima pagină a apărut fotografia lui Alvin Eugen Toffler și cu litere mari și bold era anunțată plecarea din lumea noastră a celui care fusese un deschizător de noi drumuri ale omenirii. Avea 87 de ani și viața i s-a încheiat – poate chiar așa cum
și-a imaginat-o singur, în liniște, în locuința modestă în care stătea de ani și ani de zile, împreună cu soția sa, în Los Angeles, California.
  Știrea se spunea în articolul respectiv, fusese anunțată de Toffler Associates – firmă de consultanță, creată de Alvin și de soția lui, Heidi.
  Încă odată mi-au revenit în minte multe dintre cele gândite și spuse de el în cele peste o duzină de cărți pe care le scrisese, împreună cu Heidi, în marea lor majoritate pe subiectele fascinante care îi atrăseseră în mod deosebit ani de zile, pe probleme de viitorologie social-economică.
Alături de Șocul viitorului care ajunsese la a nu știu a câta ediție tipărită mi-au revenit în minte titlurile altor cărți printre care: Război și anti-război, Puterea în mișcare și Crearea unei noi civilizații, și care sunt de-a dreptul fascinante prin bogăția de idei și de argumente deosebit de convingătoare și mai ales prin actualitatea lor.
  Ani de zile am avut prilejul să le citesc și recitesc aceste cărți și de fiecare dată mi-am dat seama câtă putere de înțelegere și interpretare avusese acest gânditor al vremurilor noastre.
Sunt convins că aceste cărți se găsesc și în librăriile sau bibliotecile din România și ca atare le-ași recomanda tuturor tinerilor și celor mai în vârstă să le citească sau să le recitească pentru că din fiecare se pot desprinde zeci de idei deosebit de utile oricui indiferent de educația pe care o are și de preocupările din domeniul în care activează.
  Mi-am amintit că la un anumit moment dat, în urmă cu circa 10 ani am citit despre un interviu pe care l-a dat Alvin Toffler, unui ziarist chinez de la ziarul China’s People’s Daily și care îl întrebase: care era opinia lui despre dezvoltarea societății în general și a Chinei în mod special.
  Fără a se transforma într-o Pitia, i-a răspuns :
    ”…nimeni nu poate ști cu certitudine care este viitorul lumii. Ceea ce putem
        face este să urmărim permanent evoluția și să identificăm mersul unora
        dintre elementele de bază și dinamica schimbărilor ce apar”.
Și într-adevăr aceasta era metoda sa de lucru, instrumentele pe care le folosea pentru a detecta mișcarea dinamică a vieții oamenilor de pe această mica planetă numită Pământ.
    În urmă cu peste 50 de ani, când nu prea mulți se gândeau la fenomenul imensei migrații a oamenilor din Orientul Mijlociu sau din Africa spre Europa, Toffler explica acest fenomen ce era vădit posibil ca efect al dezvoltării în anumite zone ale lumii a societăților super-industriale.
    În multe țări europene se produsese procesul trecerii de la o economie agrară la una industrială, care cerea o anumită calificare și un număr mai mare al forței de muncă, în Statele Unite, fenomenul migrației, era determinat de trecerea de la etapa industrială la cea supra industrial bazată pe automatizarea procesului industrial, pe robotizarea lui. Astăzi când prin diversele mijloace ale mass-mediei se comunică apariția unui nou instrument robotizat, nimeni nu mai este – să-i spunem impresionat. Toată lumea ia acest eveniment ca pe ceva firesc. Cât de firesc pare acuma și cum de a fost prevăzut el cu peste jumătate de secol înainte.
   La timpul acela Toffler urmărea fenomenul imensei migrații a oamenilor, determinat de dezvoltarea relațiilor de afaceri și de vacanțe. Dădea ca exemple cum peste 1.5 milioane de germani plecau în vacanță în Spania și alte sute de mii se îndreptau spre Olanda și Italia. Peste 4 milioane de străini vizitau SUA, iar cunoscuta gazetă Le Figaro, se referea într-o serie de articole la fenomenul ”Giganticului schimb de oameni”.
   Fenomenul migraționist pe plan local sau național lua proporții încă începând din ultimele decade ale anilor 1960. În America mobilitatea oamenilor devenea din ce în ce mai mare și acest fenomen continuă și în prezent.
  În anii 1967/1968 peste 36 milioane de americani (fără a-i socoti pe copiii sub un an) și-au schimbat locul unde stăteau cu alte locuri. Această cifră era mai mare decât totalul populațiilor din Cambogia, Gana, Guatemala, Honduras, Irak, Israel, Mongolia Nicaragua și Tunisia luate la un loc.
   Această mobilitate a populației americane  este confirmată și de faptul că unul din cinci americani, la fiecare aproximativ 6-7 ani își schimbă locul reședinței, și începe ”o nouă viață”, în noul loc unde s-a mutat.
 Nici marile migrații ale hoardelor Mongole din secolul al 19-lea spre Europa nu pot fi comparate cu aceste mutații geografice ce caracterizează mobilitatea societății americane.
   O situație similară se poate remarca și în Anglia. Una dintre revistele științifice engleze ”The New Society”, prezenta într-un articol ideea din care reieșea că în general, populația Angliei  și a Țării Galilor locuiește la aceeași adresă mai puțin de un an de zile.
   În Franța, numai lipsa de locuințe influențează continua mobilitate a populației și cu toate acestea, după opinia demografului Guy Pourcher, în fiecare an 8-10% dintre francezi își schimbă locuința.
 
Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Net_migration_rate_world.PNG
Prosperitatea economică din Nordul Europei constituie un punct de atracție magnetică pentru valul de migranți (în special format din tinerii șomeri) din agricultură care vin din țările Mediteraneene și din Orientul Mijlociu. Mii de migranți se îndreaptă spre Europa de Nord din Algeria, Iugoslavia, Turcia și din alte locuri.
  Toffler dădea ca exemplu cum în fiecare vineri după amiază cel puțin 1000 de muncitori turci din Istanbul se urcă în trenurile care îi duc spre ”pământul promisiunii” și se opresc la München unde s-a format o adevărată colonie turcească și unde a și apărut un ziar în limba turcă.
 La Köln, unde funcționa una dintre sucursalele companiei Ford, peste ¼ dintre muncitori sunt turci.
  În Europa se manifesta și continuă și în prezent fenomenul de mutare a unor persoane cu calificări superioare (oameni de știință, ingineri și tehnicieni, economiști și profesori) spre Statele Unite și Canada unele dintre cele mai dezvoltate țări din punct de vedere tehnic și științific.
  Unul dintre exemplele folosite de Toffler, privind hemoragia de creiere europene era acela al fizicianului german  Profesorul Rudolf Mossbauer, laureat al premiului Nobel pentru descoperirile în domeniul fizicii și care prefera să lucreze în Statele Unite datorită neînțelegerilor cu cei din Administrația germană privind birocrația și problemele politicii bugetare germane.
  Mă întreb: oare un asemenea fenomen se petrece de ani de zile și în România, de unde mulți tineri vin să studieze în Statele Unite și după obținerea diplomelor, prefer să rămână și să lucreze în SUA în loc să se reîntoarcă în țară și să pună în practică ceea ce au învățat în universitățile din America?
   Nu ar fi de dorit ca Administrația de la Cotroceni, să ofere acestor tineri condițiile de lucru și remunerarea corespunzătoare pentru a schimba sensul drumului pe care îl face acest tineret și să fie folosit în avantajul țării?
   În urmă cu mai mulți ani am avut prilejul să vorbesc cu câțiva studenți chinezi care studiau în Statele Unite și întrebându-I ce planuri au pentru viitor, majoritatea mi-au răspuns că de abia așteptau să termine studiile pentru care veniseră și să se reîntoarcă în China unde aveau oportunitatea de a pune în practică ce învățaseră.
   Șocul viitorului și Al treilea val,  citite de către unii dintre cadrele de conducere de la diferite nivele politice și economice din diferite țări, au dus la stabilirea unor  schimbări în concepția și aplicarea unora dintre idei și ca urmare la crearea unor centre și instituții destinate efectuării unor previziuni la diverse nivele: micro, macro și chiar mondo, social-politice și economice.
   Un exemplu în acest sens a fost momentul în care a fost marcat impactul pe care l-au avut cărțile lui Alvin Toffler asupra cadrelor de conducere a economiei chineze și care au fost sintetizate în decizia conducerii Chinei de a-l înscrie și pe Toffler în lista celor 50 de personalități care au schimbat întreaga concepție a politicii economice a Chinei.
    În 1994, Newt Gingrick- purtător de cuvânt al Congresului American, îi îndemna pe colegii săi din Congres să citească lucrările lui Alvin Toffler și în special lucrarea Creating a New Civilization, pentru a înțelege și mai bine spre ce se îndreaptă omenirea și ce ar trebui făcut în acest sens.
  Fără a se erija într-un profet, observațiile lui Tofflere i-au permis să prevadă cu mulți ani înainte unele dintre evenimentele cele mai deosebite din lume:
-           lichidarea comunismului în Uniunea Sovietică și în sateliții ei,
-           reunificarea Germaniei
-           creșterea economică a întregii regiuni Asia-Pacific,
-           dezvoltarea sistemului informațional la nivel mondial și încă multe   alte evenimente deosebit de importante (printre care și diversele aspect legate de migrația forței de muncă și a populației din diverse țări spre Europa și SUA).
 
Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Civilisations_actuelles.png
 
Chiar dacă pe parcursul vieții sale a avut parte de critici ale unor oameni de știință din diferite domenii de activitate și l-au considerat ca pe un fel de ”Nostradamus” modern,  aceste critici și observații, de multe ori ne potrivite, nu l-au impresionat și le-a răspuns la toți cu o deosebită eleganță că punctele sale
de vedere și dezbaterile la care a participat și unde și-a susținut cu multiple exemple punctele de vedere erau și vor continua să fie esențiale pentru progresul social.
   Tot ceea ce a creat gândirea lui Alvin Toffler constituie baza a nenumărate școli, el fiind un deschizător de drumuri pentru nenumăratele instituții care în prezent răspund necesităților de apreciere a mutațiilor ce au loc în știință, tehnică, cultură și în mediul social la scară mondială.
   O veche vorbă românească spunea: un asemenea om se naște odată la 100 de ani, să sperăm că suntem în momentul în care se va naște un nou Toffler care să ne spună ce va urma pe mai departe și unde vom ajunge în următoarea perioadă până la sfârșitul acestui secol, din care s-a consumat aproape un sfert și poate și pe mai departe.

dr. Alex Berca
SUA

sâmbătă, 13 august 2016

14-15 august - Programul FESTIVALULUI de la Tismana

Festivalul - Concurs al „Cântecului, Jocului şi Portului Gorjenesc”, Tismana, 14-15 august 2016, ediţia a 49-a


Iată mai sus, noua denumire dată - după anul 2004 - de organizatorii vechiului „Festival al Cântecului, Dansului şi Portului Popular Gorjenesc” de la Tismana, festival care numără anul acesta 49 de ediţii, începând din anul 1966 (edițiile - 1990 şi 1991 - nu s-au ţinut). 
Anul viitor se vor împlini 50 de ani de la prima organizare (1966) a Festivalului „Cântecului, Dansului şi Portului Gorjenesc”, Tismana

Autoritățile trebuie să se hotărască dacă păstrăm vechea denumire (cu sintagma „Dansului”) sau o schimbăm cu „Jocului”, adică denumirea actuală, Festivalul - Concurs al „Cântecului, Jocului şi Portului Gorjenesc”, Tismana. Vedeți mai jos definițiile cuvintelor DANS, POPULAR și JOC.
Vedeți ce spunem și în ediția 2013 
http://samanatorul.blogspot.ro/2013/08/14-15-august-programul-festivalului.html
și mai ales, comentariile de la aceea ediție:
 http://samanatorul.blogspot.ro/2013/08/festivalul-de-la-tismana-clarificari-si.html
 
 SECŢIUNILE FESTIVALULUI - TISMANA, 2016


1. Solişti vocali

2. Solişti Instrumentişti

3. Dansuri

4. Port popular





CONDIŢII DE PARTICIPARE

- Festivalul este deschis tinerilor Interpreţi dln Gorj.
- Pentru solişti vocali şl instrumentiști, vârsta de participare este intre 15-35 ani.
- Pentru formaţiile de dansuri vârsta de participare este între 15-60 ani; vor participa formaţii de dansuri mixte, cu minim 6 perechi;
- Soliştii vocali vor interpreta 2 piese, din care una - doină sau baladă - fără acompaniament.
- Programul soliştilor Instrumentişti nu va depăşi 6 minute.
- Pentru fiecare localitate din Gorj numărul concurenţilor este de 2 interpreţi.
- Festivalul se adresează interpreţilor şi formaţiilor de neprofesionişti
- Concurenţii sunt aşteptaţi în ziua de 14 august la Centrul Cultural „George Coşbuc” Tismana, până la orele 14.
- Formaţiile de dansuri populare vor fi prezente în ziua de 15 august, orele 9, pe scena din pădurea Tismana.


DESFĂŞURARE

- 14 august 2016,Tismana
- ora 15, preselecție şi repetiţii cu orchestra  Ansamblului profesionist 'Doina Gorjului";
- ora 18, Spectacol concurs şi seară folclorică în aer liber.
- 15 august 2016 (Tismana)
- ora 10, Concursul formaţiilor de dansuri;
- ora 11, Spectacolul de premiere;
- ora 13, Spectacolul extraordinar susţinut de  Ansamblul profesionist  'Doina Gorjului".

Iată ce spun dicționarele  cu privire la definiția cuvintelor DANS, POPULAR și JOC:

DANS ~uri n. 1) Mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, plastice și expresive ale corpului, executate în ritmul unei melodii. 2) Tehnică de executare a unor astfel de mișcări. Lecții de ~. 3) Muzică după care se execută astfel de mișcări. 4) : ~ul albinelor mijloc de semnalizare al albinelor, constând din anumite mișcări, prin care își comunică găsirea unei surse de hrană, direcția și distanța la care se află aceasta. /<fr. danse, germ. Tanz
Sursa: NODEX (2002)


POPULÁR, -Ă, populari, -e, adj. 1. Care aparține poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcătuit din oameni din popor și lucrează pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este făcut pentru popor, creat pentru necesitățile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrări) Care poate fi înțeles cu ușurință de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucură de simpatia, de considerația opiniei publice; p. ext. cunoscut de toți. ♦ Care are o comportare prietenoasă, cordială, atentă față de toată lumea. – Din fr. populaire.
Sursa: DEX '09 (2009)

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz. în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus.
Sursa: DEX '09 (2009)



 

sâmbătă, 6 august 2016

Aşezarea din epoca bronzului de la Topeşti - Cetate



La „Cetățui” oile pasc și astăzi la fel ca în epoca bronzului
Vă prezentăm mai jos unele paragrafe și alte detalii privind
 Propunerea privind sprijinirea de către Consiliul Local și Primăria orașului Tismana a Proiectului PILOT “Dezvoltarea  patrimoniului național din Tismana” - având ca țintă protejarea și conservarea monumentului istoric, cod LMI, GJ-I-s-B-09152, „Aşezarea din epoca bronzului de la Topeşti - Cetate” prin amenajări adiacente sitului arheologic în scop turistic și promovarea acestui monument istoric la nivel național și internațional -

Despre importanța proiectului și beneficiile lui pentru oraș.

Consecințele acestei colaborări între autoritățile locale ale orașului Tismana și asociația noastră vor fi benefice pentru locuitorii orașului care vor găsi un loc de muncă la amenajările căilor de comunicație, muzeului subteran, introducerea liniei electrice subterane sau alte organizări de șantier sau post-șantier, cum ar fi ghizii turistici sau echipa tehnică de întreținere, informare și promovare turistică de la muzeu, expoziția cu vânzare a unor obiecte de promovare turistică care vor fi lucrate de săteni.
Va fi un proiect de anvergură, după modelul site-urilor arheologice din occident, cu tehnică electronică HD de primă generație care va prezenta în muzeu, prin proiecții HD în virtual, felul de organizare a primelor triburi primitive din această zonă, dovedind astfel faptul că urme ale civilizațiilor primitive preistorice există pe teritoriul României la fel ca în alte țări din jur, în orientul mijlociu, Câmpia Mesopotamiei sau Africa. Aici însă, nu e vorba de dezvoltări sociale umane superioare, aidoma dinastiilor egiptene ce încep o organizare socială superioară în jurul a 10 000 de ani a.Chr. ci de grupuri primitive mult mai vechi ce trăiau în epoca pietrei cioplite de acum 35 000 de ani în Tihomir, Cozia (Sohodol), Petreni și Dârmoxa (Topești).
Pajiștile Depresiunii Tismana-Celei, respectiv cele din Topești, sunt și ele folosite în epoca bronzului timpuriu, adică acum 2500-2000 a.Chr. după periodizarea lui Dinu Giurescu și chiar mai înainte după sistemele cronologice folosite de către arheologii Petre Roman şi Alexandru Vulpe.
Orașul Tismana va dispune, la sfârșitul proiectului, de două mari muzee: Muzeul BNR de la mânăstire și Muzeul Topești-Cetate, pe lângă muzeele mai mici din centru și din incinta mânăstirii. Prezentul proiect pilot, va conduce la reconsiderarea pe o treaptă superioară a statutului orașului Tismana ca localitate de prim nivel privind resursele antropice de care dispune.
Proiectul este gândit de natură să nu implice autoritățile locale la cofinanțări care ar îngreuna execuția bugetară a orașului. Implicarea va consta doar în avizări ale CL și eliberări de acte necesare proiectului.  
Adăpătoare la Cetățui

Descrierea sitului arheologic prin cercetările mai recente la fața locului

Primele cercetări la fața locului au fost făcute în perioada anilor 1975, când conducerea Școlii generale Topești organizează o tabără de vară de 14 zile, cu 10 elevi, pentru „Expedițiile Cutezătorii”, conducătorii fiind Chirimbu Constantin, comandant de pionieri, prof. de istorie și Tomoniu Nicolae, prof. de matematică, ca topograf, fotograf și conducător de expediție. Contribuția Insp. Școlar a fost de 1200 lei, iar a părinților de 1800 lei, pentru hrană, transport, medicamente, materiale pentru marcaje, negative foto. Echipajul se numea „Montana Topești” și a luat locul I pe țară pentru marcare de traseu turistic și descrierea zonelor de interes arheologic la Petreni, Dârmoxa și Cetățui, cu strângerea de piese pentru un muzeu școlar. C. Chirimbu, ca prof. de istorie a adunat din cursurile sale de student, informații despre așezarea arheologică Topești-Cetățui cu vechime în perioada pietrei cioplite – epoca bronzului timpuriu. Din aceste informații și din cele adunate de conducătorul de expediție de la muzeul județean, s-a ajuns la concluzia că așezarea din Topești-Cetățui trebuie să fie periodizată în timpul întinderii maxime a culturii Glina. Cultura Glina se răspândește în SE Transilvaniei, faza a treia, prin cultura Glina-Schneckenberg, din Dealul Melcilor, lângă Brașov, după ce în prima fază cultura Glina ocupă bazinul Dâmboviței, iar în a doua, bazinul estic al Oltului. Migrația culturii Glina s-ar fi produs prin pătrunderea culturii Cernavoda I, care a dislocat  cultura Gumelnița, spre nord-vestul Câmpiei Române. Aici cultura Glina s-a menținut in faza culturii Gumelnița B, iar spre sud, o ramură migrează spre cultura Verbicioara și culturile din Bulgaria de SW în faza a șaptea.
 Așezarea arheologică Topești-Cetățui se plasează deci în a treia fază a culturii Glina în Oltenia de nord și care se leagă cu culturile transilvănene, în faza a cincea având loc pătrunderea Glina spre Serbia. Nu trebuie să vedem aici o migrație de triburi în sensul real al cuvântului ci o asimilare de practici legate de creșterea animalelor și execuția unor artefacte de uz casnic sau vânătoresc, sau, și mai precis, totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuințe, așezări etc.) și spirituale (manifestări artistice, magice-religioase și funerare) păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă istorică.
Astfel, la Topești-Cetățui practica asimilată de la alte culturi constă în alegerea unor „cioace”, cum zic azi topeștenii, adică ridicături de teren greu accesibile, adevărate cetățui naturale, înconjurate pe unele laturi de șanțuri săpate de apă, care se pot amenaja fie pentru a locui dar mai ales pentru a amenaja vârful (cu pari ascuțiți legați cu nuiele) ca un loc sigur pentru ținerea animalelor în siguranță față de prădători cum ar fi lupii sau urșii.
După analiza materialelor arheologice din epoca bronzului timpuriu, creșterea vitelor,cultivarea pământului, vânătoarea și meșteșugurile (olăritul, prelucrarea pietrei, osului, cornului) au fost componentele vieții economice din perioada respectivă, pentru a se asigura hrana necesară tribului și unele produse indispensabile traiului cotidian.
După localitatea unde au fost găsite materialele de tip antropogen găsim diverse culturi (vestigii materiale și spirituale) cum ar fi culturile Gumelnița, Cernavodă, Verbicioara, Coțofeni, Gârla Mare, ș.a.
In stânga, pe locul fostei școli primare se va construi Muzeul așezării epocii bronzului. Arhitectura va fi conservată
Prezentăm toate aceste informații pentru a nu trata cuvântul „Cetate” la nivel elementar, în sensul că la Topești ar fi fost cândva o cetate, o fortăreață cu ziduri și întărituri aidoma celor din evul mediu. Așa s-a întâmplat după ce echipajul pionieresc „Montana Topești” a început cercetarea zonei numită „La Cetățui” și mai ales la „Cioaca mare” denumită la figurat ”Cetate”. Unii locuitori au început săpăturile acolo, după anul 1975, cu gândul că sub deal s-ar ascunde o veche cetate, respectiv comori. Săpăturile au început în vârf, baza dealului fiind mult mai largă și chiar inaccesibilă în est și sud. Bineînțeles că săpăturile s-au făcut atunci pe ascuns, de frica miliției, cei care au săpat neavând nicio bază documentară. Dacă aveau, ar fi trebuit să sape pe platoul sud-vestic de la baza dealului care fusese cercetat de Cezar Bolliac în 1869 și mai târziu de Al. Odobescu. Tot la sfârșitul secolului al XlX-lea, arheologii Grigore Tocilescu şi Pamfil Polonic își îndreptaseră cercetările la izvoarele ce ieșeau de sub platoul Cetățuilor în partea de vest și nord a punctului „Cetate” unde existau izvoare naturale sau amenajări antropice pentru adăpatul animalelor.
A existat și o parte bună a săpăturilor neoficiale, groapa cea mare săpată în vârf, spre sud-vest, ajungând sub stratul fosil, destul de gros, la un strat de piatră bătătorit. Consultat un geolog, acesta a respins ideea unei cetăți dar stratul putea fi o amenajare antropică foarte veche având în vedere dispunerea materialului pietros ca fundament al unui spațiu de suprafață bine determinat. Atunci s-a lansat ideea unei împrejmuiri pentru animale, locuirea păstorilor aflându-se pe platoul sud-vestic de la baza dealului Cetățuia sau pe alte „cetățui” mai mici din jur, sălașe de grupuri primitive, bine protejate de factorul natural, la câmpie grotele și  peșterile de carst lipsind.
Săpături ale țăranilor au existat și în anul 1914 după ce arheologii au descoperit în anul 1913 olane groase de la un apeduct roman. Sătenii au mai depistat obiecte de metal şi monede romane, arheologii ajungând la concluzia că a existat și o aşezare rurală romană pe marginea de nord a platoului „Cetăţuile". De atunci probabil că provine și cuvântul cetățuie din latinescul civitas=sat, oraș, la fel cum și în fața bisericii din Vălcele există intersecția de drumuri numită piaz, provenind din latinescul „piazza”=piață.
După crearea Fundației Tismana s-au reluat cercetările la Cetate cu gândul că vom putea obține fonduri pentru punerea în valoare a acestei așezări preistorice. Cei trei primi fondatori, C. Chirimbu, C. Jerca și Vasile Surcel au studiat terenul.  S-a depistat poteca ce duce de la locuințe la țarcul din vârf, care avea accesul doar din partea nordică. Fonduri pentru proiect nu s-au găsit iar C. Chirimbu a abandonat Fundația Tismana. S-a cooptat ca fondator Tomoniu Nicolae care avea legături cu ONG-uri din Belgia și Franța în speranța că occidentalii ne vor ajuta la proiectul „Topești-Cetate”. Dar estimarea costurilor unui proiect de anvergură îi depășea și pe ei.


Acestea au fost informațiile preliminare pe care le-am dat Consiliului Local al Orașului Tismana. La ședința de aprobare a documentelor necesare s-au proiectat pe un ecran detalii ale muzeului, atât proiectantul Marius Constantin Bonculescu cât și arhitectul Alexandru Hortopan au venit cu precizări privind amplasarea hologramei așezării din epoca bronzului, amplasarea bibliotecii IT, a sălii de cinema HD, a laboratorului de producere suveniruri 3d și alte anexe.
Propunerea de sprijinire a proiectului nostru a obținut - spre cinstea lor - acordul tuturor consilierilor, al primarului și viceprimarului, pentru beneficiul orașului nostru. Amenajarea unui muzeu turistic de mare importanță arheologică la Tismana va păstra orașul la primul nivel privind resursele antropice de care dispune.
         Proiectul va fi implementat de Asociaţia „Semănătorul Tismana”, preşedinte, Nicolae N. Tomoniu, director revista „Sămănătorul” și editura „Semănătorul Tismana”. Manager de proiect va fi, ing. Gheorghe-Antonio Tomoniu, asistent manager Alexandru Hortopan de la Facultatea de Arhitectură din Timișoara și Marius Bonculescu, proiectant, diriginte de șantier.

Redacția revistei „Sămănătorul” Tismana