Faceți căutări pe acest blog

vineri, 30 decembrie 2011

George Anca - GYR LA HUMOR



George Anca la Club Calderon

George Anca
 
GYR LA HUMOR

*

Păi scrie ceva, nu numai greşelile. Plata - să nu te-mbeţi. Fata s-a visat la un examen în trenul de Miercurea Ciuc – ce bine e să te trezeşti şi să vezi munţi.
Hermeneutică prin translatologie augurală a sventelor scripturi în limba noastră românească, fără carte, fără dascăli şi învăţătură. Traducere recreativă a mai multor surse într-o limbă ţintă născândă. Scriind şi tâlcuind. Învăţătura este puntea dintre divinitate şi om, al cărei sistem este evanghelia, învăţător Cristos, duminică de duminică, generaţie de generaţie. Omul – fiinţă semiotic-divină, în întreită cădere de la chemarea-marginea-săvârşita (nu ştie sau nu înţelege sau nu face lucrurile cele de treabă) – acest om este reînvăţat calea care duce acolo. Cum se trăieşte în biblie, aşa şi în Moldova. Îl vizualizăm pe Varlaam mai de grabă vital între Dumnezeu şi Cezar moldovenizaţi.
Când deschid caietul... fuge. - Ţine-l, nu-i da bere. - Aplauze furtunoase. - Ce sunt ăştia de aici din faţă? Preoţi? - Cu violenţă să luăm aminte. Nu cunoaşte, e preost. - Crezi că pot să plec puţin? - Mai stai, nu pleca. - Şi tu? Când? - Omu' nu mai ştie nicicând. Partir c'est mourir un peu. Cred că Pandele se uită şi nu te vede.
Fie-mea, cu portativul ei de şase (întâmplător surplus?) a plecat la Dallas. Şi programul meu ar fi fost over. Treaty on Education, necelebrat în Anglia. Mai toată ziua în palatul de vitralii-vitriol. Aventură brusc incomunicabilă. Brusc, mă apucasem de gotică şi Wulfila. Voi aniversa singur pe Locke. Salutat Anania, de lângă Plămădeală. Strempel, dacă nevasta mea e tot olteancă şi dacă Nana s-a născut în India.
*
Acomodando (ilizibil, din cauză de verso). Copaci marcaţi de pădurarul soartă. Nu mai scrii, bei şi dormi, înainte scriai şi noaptea, eu lucrez şi când dorm, caietele astea dau pe roman trăit în somn şi beţie – n-o fi potcă într-o lotcă la o votcă -, ieri Davies, azi Kemp, câte trei ore englezeşti, auzi, bă, da' bani de prezervativ ai, pune-mi tu la cravată, fuţi pe mâncare, te cunosc eu, poate n-oi scrie şi vreun vers, dragi agonii şi teiul o să-mi înflorească de nu mă mai dezlipesc de-ale lui. Vreau să merg la Paris, îmi trebuie un congres. Rămăsesem nemţoaicelor.
Parcă voi, parcă noi, parcă fiecare, tot o crimă, fărâmă, oricare, întreg – toţi şi nici unul, pe închipuluială, intrări-ieşiri din roluri - o fi criza: ieri, că nu aduc mai mulţi bani, nu mă zdrobesc, nu dau meditaţii, şi găsise pe seară, care şi nea Romică, da', să-i dea, să-i cumpăr eu volum, n-o să-i, dacă e pe-aşa, dar el intră în academie – nu mă sunase după Târg, să nu-l fi dărâmat euforia, că să-l sun, aseară, după – Pusi-Gyr – că s-o scurtez, regizoarea şi ea, de unde aveţi câinele, măcar şi motanul, himalaian, ţipă Jane papagalul, autotibetanul, simte el furie – poa' să iasă rău de tot, eu neavând încotro, sub picuri şi cicuri, îţi dădusem şi ziare, şi un Iancu, m-oţi fi şantajând cu mâncare, necârpire, rar spălare.
S-ar mai găsi al cucului, nu-l aud cu anii, câinii latră, mă culc iar devreme, găinilor. Nu mă-njura de canceru' mamei. Îţi zboară inima în flori de tei, cine nu e furios, dacă e pe aşa, profeţia fecioarei exact către papă şi Nasa potcovind asteroizi şi dă-i şi trage-i: de-aia roiu' oriîncotro, fără ecou, pe verticală, chiar weekend-ul ăsta spre Ierusalim – în Mexico. Am caietul alb pentru Ierusalim-Mexic. S-ar fi sfârşit săptămâna cu de două ori englezi, două nemţoaice şi ai noştri, doar că mâine, un Haret, luni - un Gyr. Lui nea Romică i s-a urcat academia la nas, cum îi şi şade bine, îl mai lasă, pe italiană (şi-a redactat-tradus logica mitului post '80 în limba asta).
Haret linşat de comunişti. Înghesuială maximă. Scornea în picioare. Victoriţa mi-a sculat vecina, de ţineau amândouă tavanul. Un Rasputin, doi Rasputin, n-am mai avut parte de vin, din beţie în peţie. Fuge ţugul şi cu noi de pe lume în gunoi. Israel, ţară euro, nu şi Dida. Chinina cu India.
*

Profesoara nouă înghiţise copilul, au purtat-o şi pe străzi. Până l-am găsit din întâmplare pe Nejan, uite-o, am surprins-o, hai la poliţie. Ne-am învârtit şi pe la apartamentele lor, le vedeam vorbind. Nejan a şi rămas printr-un loc, după o maşină. Iar am peregrinat. Într-un timp, o vârâsem într-o cutie de chibrituri de bucătărie, gemuse o vreme, apoi parcă adormise. Mă temeam că se şi sufocase. N-aveam nici timp, nici curaj să verific, era şi pe lung, ca un corn.
Nu mi-era foame. Mai făcusem cercuri. Înapoi la invitate cu poliţie, singur puteau să nu mă creadă c-am văzut-o. Amicul lui Nejan chiar mi-ar fi zis s-o las moartă. Cu el ne-am mai fi explicat. Mă încurcasem şi între maşini care vruseseră să mi-o răpească. Am intrat singur. Am auzit-o chiţcăind. Slavă Domnului, trăia. Care i-o fi fost crima, care-oi fi fost eu. Se liniştise şi de frică şi de compresare. Siluetele de euro rămăseseră în cartierele centrale, migraţii simbolice din coclaurii vestului în miezuri de capitale din est: periferii de departe pe buricul târgului.
Fiecare-şi are canibalismul lui, de mic până târziu, postum, strigoi. Ciorbă, friptură. Cea mai dulce. Întreabă lumea de ce e. Cei întorşi fără veste din război erau duşi într-un beci şi li se înfingea un par pe gură până în stomac. Astfel, o sfială la intrarea în restaurante. Plus scumpetea şi caducitatea foamei. Revin moşierii şi vă înghit. Ce nu se mănâncă în post. O bomboană de om. Sweatheart e altă mâncare de peşte. L-am gustat pe Vetala, după Dracula. Conserve umane în gheţuri şi oceane. Pământul te mănâncă cu viermii lui Cozmâncă.
Frumuseţea celor mâncaţi, a creierilor de copil baudelairieni, a predispuşilor la devorare întrucât purifică purgativ supravieţuitorii, îi întreţine. Ori autorenaşte frumuseţea aceea. Mitologia cărnii dulci de om prin basme, cu eros şi argot ţigan – mânca-te-aş, mânca-ţi-aş, mânca-mi-ai. Parabola familiei cu 22 de membri by Milarepa, potrivire de număr cu familia mâncătoare a canibalismului dictatorial. Vegetarienii se feresc de orice carne, evitând-o pe cea de om. Cenuşa de om pusă în mâncare înnebuneşte pe cel ce o consumă. Întors din Bihar, profesorul Kashyap îmi spunea că, după lăsarea întunericului, nu e bine să umbli pe stradă prin oraşele acelui stat, deoarece poţi fi prins şi mâncat. Dacă-l jenează, pentru ţara lui, asemenea fenomene? Deloc, trebuie decât să te fereşti.
*

Gyr. Labele şi zborul mă sfâşie... ne-ngrozim de zări... cad în humă... străpuns de lame... cuvintele ca lupii-mi dau ocoluri / sau se reped şi-mi rup fâşii din carne... muşcând turbat cătuşa

Ospăţ
de Radu Gyr

Stârnindu-mi foamea ca să-mi frângi puterea
din trupul tău îmi faci ospăţ de noapte
şi-mi dai, Dalilla, piersicile coapte,
căpşunile-aromind ca îmbiere,

şi rodia şi zmeura din şoapte
şi fagurii adânci ca mângâierea,
şi de mă-mbeţi cu părul tău ca mierea
ţi-aşterni ofrandă umerii de lapte.

Şi fiecare gest ţi-e un ciorchine
şi pântecul o azimă fierbinte...
Ca două albe candele senine

ard sânii tăi la cina mea flămândă,
iar între coapse – amfore sabine -
pocalul ce-n vin sacru mă scufundă.

*

Ce mai plouase. Se înfiinţaseră însă la vreo două sute. I-am lăsat, în picioare, pe scări, disimetrici, transportaţi, cerşind cuvânt. Ăsta e programul, replicam - excepţii, Pan Vizirescu, Mircea Nicolau. Academicianul era cu Pitagora în cavernă. Să revenim la Gyr, dom' profesor. Careva de pe scară îl declara geniu cu argumentele claustrării. Şedinţă de cuib? Câtă securitate. Schimbat sexul. Nepotul şi-a reprezentat mama spre a vorbi de bunic. Psihos. Sunt cel mai îndreptăţit să vorbesc, i-am fost coleg de liceu, de facultate, de Gândirea, de puşcărie. Soka-Sloka (Valmiki), din durere rugăciune (Gyr). Homer al închisorilor. Printre ploi, peste secrete, ninsoarea plopilor cu tunet, parnasieni, legionari, deţinuţi, a nu uita ziua, nici poetul

plopi Radule broşaţi de fulgere cu vânt
fulgi bradule scheletele duh sfânt
furtuna matinală nopţii nu-i încape
în câte puşcării şi-acum în câte ape
palori mărite cerurilor nouri-prouri
rerecitat verset ecouri prin cavouri
razna Wulfila dus iubirii trudă
la el aevea cearta cu vreo paparudă

*
Nana m-a însoţit azi în loc de ieri. Pe la opt-ozon. Să telefoneze-n secuime. De şi-a şi xeroxat Indii, pân-a intrat Inge. De m-a pozat cu ziarul, mai apoi între coloane, jos. Măcar putuse vorbi cu Kleininger, l-am scos din şedinţă. Doi gestionari tineri în audienţă, apoi la sousdirectrice (qui veut que le directeur soit sousdirecteur de la sousdirectrice). Până la armată, e general. Ce grad o mai fi având Miller. Ar vrea să scrie (el). I-am făcut conferinţa. Aluzie la India – inventată de el, stingerea ameninţării iraniene.
Malta, oficiul vienez al ONU. Presa adevărată tăcuse. Poliţia secretă reintră în ancheta Gyr. Poezia ne adunase, nu politica. Plata şi-a făcut porţia de patru ţigări şi pe celelalte le-a rupt, se gândea numai la ele, are ameţeli. Tuşise toată noaptea. Ieri ai băut cu ăla şi pe urmă ţi-ai mai luat un kil de vin, da' la mine nu te-ai gândit să-mi iei o ţigară. Plecam la paşapoarte când urca Puşi, am luat o bere – n-aveam alţi eminescologi pe-aproape, o oră pe 15 ianuarie, tvr 2. Talio esto. Ce numea ea vin îţi strică, spre deosebire de bere, somnul. Plumb de primăvară. Sleirea dinspre cicncizeci de ani şi Marele Cântec.
Enric n-a văzut masca lui Eminescu. O discutăm şi pentru Francoise. Eduard: je suis grand, j'ai trois ans et demi. Pe lângă motan, câine, papagal, îl intereaseră măturile cu vrăjitoarele aferente. Intrasem la Carul cu bere, il salutasem pe Chinschi şi alt pictor. Că nu mă luase berea, el tot cu bere la volan, până la poliţie de şi-a scos cartea de identitate pe trei luni, până-n 21 august, că la noi se lucrează încă de Sfinţii Constantin şi Elena, şi tot avem cel mai scurt timp de muncă din lume, cu sâmbetele astea. Se zburlise că i-au luat la Pescăruş 16 000 pentru nişte mici. La Car a scăpat cu 10 000. Şi la Arhive, i-am cerut lui Adamache ce are pe India, că Eminescu are foarte puţin. Îl şi chemase un secretar de stat, cred şi eu. Se spuneau şi se traduceau bancuri. Eu mă mai jucam şi cu copilul, mai ales după ce-am mărşăluit la bibliotecă să-şi facă treburile. Maşina Renault, tip recent, îi plăcuse şi lui Andrei şi lui Fredy.
N-am mai felicitat pe nimeni, mi-am amintit târziu, cât că pe la unu din noapte a sunat telefonul, am ridicat, nicio voce, pauză, a închis. Plouă în mai, se face mălai. Tărâţa încinsă – ce să-ţi tot aminteşti nimicnicia. Paler compară vacile sacre indiene cu marii corupţi de la noi, încât poate şi el să intre în vreo dizgraţie hindusă, între Ayodhia şi Ludhiana.
Măcar joi îmi ridicasem paşaportul şi Ţolea venise cu mine după o revistă pentru nevastă-sa. Că e Mircea Petrescu ministrul informaţiilor (mă căutase, nu demult). Dan-Radu Vlad, că să dau berea pierdută la pariu. Ne-am dus la terasa Catalin, 2-3 ore. Nea Mircea Nicolau vorbise şi la Radio de Gyr. Stătuseră timişorenii şi gazdele până spre dimineaţă. Se pregăteau de Craiova. Lui nea Mircea i se păruse c-au plecat fără el. A luat taxiul până la gară şi trenul de Craiova. Ei au sunat-o pe nevastă-sa: e spre voi, a răspuns. Au întrebat la poliţie de accidente (că de arestat, acum n-ar mai face-o). Se pregăteau să meargă la morgă, când a sunat telefonul, din Craiova, era nea Mircea, aşa că nici Bucescu, nici Dan n-au mai ajuns. Culman filmează tot, au casete.

*

De la bere am venit pe la 6 pm şi am dormit euforic până a doua zi, nesupărând pe nimeni, poate ţinându-mă şi pentru ambiguităţi de vineri, pe sărbătoare necomunicată. Neamţul era bronzat, tradusese pe şantier. Venise, aparent, să-şi ia la revedere. Auzise că-l schimbasem din şefie. Din Munchen la Hanovra, unde-şi are părinţii, sunt 600 km, 2 ore şi ceva. Oarecare presiune a securităţii, prin noi şi vechi puşi să rupă oasele inspiraţiei.
Pe săptămâna asta, întrebat ieri dacă mai scriu poezie. După ce fusesem chestionat o zi-două despre Gyr. Perfect sincronizaţi pe două-trei versuri din ştim noi cine. Abia acum mi-am dat seama, şi mi-oi auzi: Gura Humorului chemată la telefon de Fundul Moldovei – dă-mi, dragă, mai repede Gura, că Fundul nu mai are răbdare. Adică de ce să se fi îngândurat el Marcel la numele meu, poate cu Edith (ştiu cultul dumneavoastră pentru oamenii în vârstă: aţi văzut ce-a ieşit?). Transliteram Cernăuţii. Plata a înghiţit zeci de sefeuri de dorul tutunului, păi eu cum beau.
Uberwindung der Metaphysik (Rudolf Karnap). Babig. Fiinţa fiindului. În limbile latină şi în germană s-au introdus formele ens/fiind/seiend anume pentru uzul metafizicienilor. Arta este un mijloc de expresie adecvat pentru sentimentul vieţii, iar metafizica - unul neadecvat (p.106/glicemia mea de azi, 30 decembrie 2011).
Fata şi-a pus vin cu apă. Alegerea lui Boboc, şah la heideggerieni? Mi-o fi convenit gyrarea poeziei pe cadavrul degonflat al metafizicii. Dumnezeu să ne defalsifice. Fata-mi ceruse un scenariu pentru filmele lor de an. I-am zis de piesele ei. Lili Hahami, la telefon – Ierusalim întâi, apoi Roma. Sălaş Dharamshala. Păzea, challenge day. Plata, că vrea să pierdem. O trezii şi pe Gabi. Tot câştigă toată lumea. Poate aducem, pe fugă, apă de la izvorul Eminescu.
Ce faci, dom'le, te-ai îmbrăcat de la 6. Ne-aşteaptă Mariana la 7, până luăm prăjitura, dacă o fi deschis, sau florile (când ţi-am zis aseară coafeză, ai făcut o figură în regie proprie. De două ori mi-ai găsit legitimaţia de serviciu - agenda mi-o recuperasei de la un zidar -, o dată la consulatul rus, a doua acum la ambasada Israelului – ce-oi mai pierde în Mexic?)
Povestiri din Ierusalim pe terasa Cătălin, cu poze securiste. Am pierdut acte înlocuibile. La o adică, abonamentul lunar de troleu făcea două beri (zilnice?), iar permisul de policlinică îl reduplic. Grele frunzişuri de verde şi apă în ţipătul papagalului noaptea. Regie matinală, Muşata pe Muşatin. Rathi m-a luat automatic în Renault, la Ribeiro – vine delegaţie parlamentară din India; eventual, inaugurarea formală a SCRI – invitaţie la noul restaurant Tandoori. Aurelian Pavelescu îmi aduce o invitaţie de la COŞ.
Mai 1993

Cristina Lila - Pe aleile

Pe aleile pavate cu frunze uscate
Vin îngerii să-mi cînte noapte de noapte.
Calea Lactee se-ntinde lehuză,
Dar vîntul o scutură ca pe o frunză.
E toamnă şi iarna îmi bate în geam,
Cu zăpada fierbinte scuturată de ram.
Şi alte cărări îmi desfac printre visuri,
Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri,
Cînd tu, iarnă dulce, te aşterni peste mine,
Risipindu-mi şi visul amăgit de albine.
Şi mierea ce curge dintr-o rază de soare
Îmi dă o iluzie cu petale de floare.
Mai cade-o secundă, mai moare un vis
Ca un măr rupt odată din acel Paradis!


Sur les ruelles pavées de feuilles sèches
Les anges chantent pour moi tous les soirs.
Voie lactée qui s'étend comme une femme enceinte,
Le vent fait trembler les feuille.
C'est l'automne et l'hiver frappe à mes fenêtres,
La neige secouée des arbres chauds, tombe au sol,
D'autres voies se déroulent à travers mes rêves
Et se cachent dans les rythmes secrets.
Lorsque vous, hiver doux, vous mettez sur moi
Votre rêve épars comme les abeilles
Et le miel qui coule en un rayon de soleil
Me donne une illusion de pétales de fleurs.
Mais, tombe encore un second, un rêve meurt,
Comme une pomme cueillie dans le Paradis.

SPERANŢA LA CUMPĂNA DE ANI

Poate în anul ce-o să vină,
Vor fi mai multe vegetale
În rezervor, decât benzină –
Spre Lauda Măriei Tale-

Poate în anul ce-o să vină
 Se va plăti, să nu mai fie
În niciun om, durere vie -
Din jitniţi pline de lumină –

Poate în anul ce-o să vină,
Şi Raiul Lumii de Apoi,
Maternitatea lui blajină
Îşi va întemeia în noi –

Poate în anul ce-o să vină,
Din soare, apă, şi pământ,
Şi din recolta de lumină,
Te vom avea Pogorământ!

Poate în anul ce-o să vină,
Vom şti, vom fi, ne va fi dat
Să fim Lumină din Lumină
Din Steaua Ta de Împărat!

Poate în anul ce-o să vină,
Măsura Ta o vom avea,
Să-Ţi fim iubire fără vină,
Hristoase Bun, Măria Ta!

29 decembrie 2011
Jianu Liviu-Florian

luni, 26 decembrie 2011

Liviu-Florian Jianu - APOSTOLII CALICIEI

La 22 de ani dupa evenimentele din 1989, revolutionarii amatori nu au mai rezistat, si au luat cu asalt palatul Parlamentului Caliciei, cerand… ce credeti? Libertate? Democratie? Locuri de munca pentru poporul calic? Un tratament uman  al omului, de catre diversele Mari Uniuni si  Puteri?  Dreptul la sanatate gratuita? Dreptul la invatamant gratuit? Dreptul la cultura accesibila? Dreptul la civilizatie decenta? Dreptul la apa gratuita? Dreptul la salubritate la un pret modic? Dreptul la un minimum de caldura, iarna, ori un minimum de racoare, vara? Dreptul la a trai fara griji in casa ta, tara ta, Europa ta, Planeta ta?
As! Revolutionarii au cerut, pur si simplu, BANI. Nu pentru batranii care stau la coada cu orele, de cu noaptea, pentru o paine gratuita. Nu pentru copiii abandonati, care fac foame prin orfelinate, si mananca din tomberoane dupa 18 ani. Nu pentru crearea de industrii caliciene, si locuri de munca pentru tot calicianul. Nu pentru bolnavii a caror viata atarna de un munte de bani. Nu pentru plata datoriei externe a tarii. Nu pentru asfaltarea autostrazilor ei. Nu pentru restaurarea ori paza monumentelor istorice ale Caliciei. Nu pentru investitii militare in securitatea si libertatea ei. Nu pentru construirea de noi locuinte ecologice. Nu pentru investitii in surse de energie regenerabile. Nu pentru statiuni de odihna si tratament. Nu pentru scoli si spitale. Aparatura. Cercetare.Nu pentru  salvarea lui Dumnezeu de la faliment. Nicidecum.
Revolutionarii au cerut bani pentru  EI. Pentru realizarile cu adevarat revolutionare ale unui complot  mondial pentru bunastarea Caliciei. Ce este drept, Realizari marete. Distrugerea economiei  nationale. 22 de milioane – adica o natiune intreaga caliciana – de copii avortati in 22 de ani. Falimentul tarii. Imbecilizarea unei intregi natiuni, si saracirea ei exemplara. Distrugerea culturii. A invatamantului. A sanatatii. A armatei. Defrisarea padurilor. Spolierea avutiilor solului si subsolului.
 Desfiintarea a zeci de industrii, si ramuri ale agriculturii, si a milioane de locuri de munca. Bajenirea unei treimi a poporului calician apt de munca prin tari prospere.  “Si cate si mai cate jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc”, de care, aducandu-ne aminte, “ne salta si acum inima de bucurie.”
                Sa nu merite atunci, ei, revolutionarii calicieni, eroii exemplari si promotorii fara egal ai tuturor acestor impliniri, BANI? Tocmai acum, cand, dupa ce au avut parte de BANI 22 de ani, au dus revolutia pe culmi  fara egal? Cand au facut TOTUL pentru toate mai sus enumeratele, in parte, MARETE REALIZARI? Si tocmai acum, cand FERICIREA SI PREA FERICIREA natiunii caliciene a ajuns la EXTAZ, sa nu fie stipendiati pentru ca numai datorita lor a fost mitraliat un sinistru odios care se platea cu 500 de dolari pe luna, a construit 700.000 de locuinte in 6 ani, ca sa nu mai vorbim de spitale, scoli, fabrici, asfaltarea tarii, electrificarea ei, etc, etc,  ridicate de un popor calician condus de un avorton de partid comunist, ?
                Ba, drept va spun: revolutionarii merita, cu asupra de masura, BANI.
 Sa vina FMI-ul, sa vina FINANTELE MONDIALE, sa vina MARILE UNIUNI SI PUTERI, si sa-si poleiasca in aur, apostolii! Ba mai mult decat atat: sa mai puna de  o revolutie acest apostolic STAFF, in asa fel incat tot ce atinge un apostol revolutionar - platit de ei, fie si numai cu un ocean de iluzii -  sa se prefaca in cel mai bine intentionat rahat.
21 decembrie 2011
Jianu Liviu-Florian

Liviu-Florian Jianu - O, TEMPORA! O, MORES!

  
In vremurile noastre, Strul,  se plimba pe cheile Dambovitei cand il vede la un colt de strada pe Itic,  pravalit la pamant, cu hainele rupte, cu pielea cadaverica, cu ochii inchisi .
Il ridica, il ia in brate, si incepe sa il resusciteze:
-          Itic, Itic, sunt eu, Strul, colegul tau de gradinita! Ce ti s-a intamplat?
Itic I se smulge din brate, cu ochii inchisi,  si striga:
-          Nu am loc de munca! Nu am bani de chirie! Nu am bani de impozite! Nu am niciun ban!
 Strul continua:
-          Itic, Itic, revino-ti, sunt eu, prietenul tau cel mai bun, Strul, am iubit amandoi aceeasi fata in scoala generala!
Itic I se smulge din brate, strangand ochii,  strigand:
-          Am fost dat afara din casa, fiul meu s-a sinucis, nevasta mi-a decedat, nu am ce manca, mi-e frig, mi-e sete! Sunt bolnav, nu am bani nici de spital, nici de medicamente!

Strul continua:
-          Itic, sunt eu, Strul, colegul tau cu care, in socialism,  mergeai in fiecare zi la serviciu,  mergeam in concediu in fiecare an la munte si la mare, aveam invatamant si sanatate gratuite, aveam cultura la preturi modice, copiii nostri aveau repartitii in economie dupa terminarea studiilor, ne cumparam apartamente in cinci ani, si in trei ani, masina, si traiam fara niciun fel de griji…
Itic deschide ochii, il priveste, si ii spune:

-          Eeeeeei, ce vremuri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.....

23 decembrie 2011

Jianu Liviu-Florian

vineri, 23 decembrie 2011

Oferta de carte de la Parohia Malovăţ

Parohia Malovăţ
Loc. Malovăţ-Jud. Mehedinţi, România
Tel.0724.99.80.86
       

Oferta de carte-17
             
                  La mulți ani!  
                  Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, vă rog să primiți cele mai sincere urări de sănătate, de bucurii și de împliniri. Fie ca Anul 2012 să aducă în casa și în viața Dvs. realizarea celor mai frumoase idealuri pe care le nutriți. Să dea Dumnezeu ca să fie în lume mai multă pace și înțelegere între oameni și popoare, mai puțină suferință, mai puține boli și nenorociri. La mulți ani!
*
                 Cu deosebit respect vă rugăm să ne permiteți să vă prezentăm noutățile editoriale și lucrările pe care le avem disponibile pentru vânzare în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranța  că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. și ne veți face comenzi cât mai consistente, atât pentru nevoile Dvs.  spirituale, cât și ale celor dragi Dvs.
               Este vremea Sfintelor Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou, când se obișnuiește a se face cadouri rudelor și prietenilor. Oferindu-le o carte religioasă, le oferiți o hrană spirituală pentru mulți ani și jertfa Dvs. se va regăsi atât în mulțumirile celor ce le vor primi, cât și în Cartea Vieții.
               De peste 20 de ani publicăm,- cu greutăţi pe care numai Dumnezeu le ştie, - la nivelul unui sat uitat de lume -, sute de titluri de cărţi şi broşuri cu conţinut teologic, istoric, literar, pe care le răspândim în parohia noastră, în ţară şi în străinătate în sistemul ,,cartea prin poştă”, cu convingerea că prin aceasta facem un act de apostolat pentru Domnul Hristos şi în acelaşi timp slujim cultura şi neamul românesc. Nu avem nici o susţinere decât de la Dumnezeu şi de la cititorii noştri. Fiindcă am publicat lucrări pe înţelesul dumnealor  şi care au răspuns căutărilor  spirituale ale omului de astăzi, am putut rezista inflaţiei, concurenţei şi răutăţii  multora, care au căutat să ne pună piedici.
              Vă rugăm şi pe Dvs., dacă simţiţi şi trăiţi creştineşte şi româneşte, să ne ajutaţi în această nobilă lucrare prin comenzile Dvs.
              Precizăm, de asemenea, că publicam, de doua ori pe luna, ,,Scrisoare pastorală”, pe care o trimitem gratuit tuturor familiilor din parohie, cat si la câteva sute de persoane din afara parohiei, prin posta sau pe e/mail. Daca va interesează, comunicați-ne și vă putem trimite și Dvs. această publicație a noastră gratuit. Găsiți acolo multe lucruri care v-ar putea interesa.
 Precizăm, că noutățile din această ofertă sunt volumele: Colinde din Transilvania, vol. IV, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008) și Viețile Sfinților, vol. II.
În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne daţi un semn ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre.
                     Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:
1.      Colinde din Transilvania, vol. IV, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 237 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copoertă policromă, plastifiată, 16 lei;             
Cu ajutorul lui Dumnezeu, încheiem seria celor patru volume din seria Colindelor din Transilvania, la care  se adaugă volumul Balade din Transilvania, culese de neobositul folclorist Pavel Rătundeanu-Ferghete de-a lungul ultimei jumătăți de veac. Precizăm, însă, că nu este specie folclorică, din care acest admirabil român să nu fi descoperit măcar câteva piese. Uneori acestea acoperă zeci de pagini, alteori greutatea manuscriselor însumează câteva kilograme. Pavel Rătundeanu-Ferghete  a fost și a rămas un om modest sub aspect material și social, tocmai în această vreme în care goana după avere și mărire este mai acerbă decât oricând! El partea bună și-a ales, reușind să intre, prin muncă și sacrificii numai de el  știute, în universul lui a fi. Culegând și făcând lumii cunoscută această zestre inestimabilă a sufletului românesc, poți înțelege mai bine miracolul supraviețuirii neamului de-a lungul mileniilor într-o zonă atât de frământată, atât de încercată și atât de binecuvântată. Colindele din această carte sunt grupate pe teme, precum: Colinde de Crăciun, Colinde de Anul Nou, Colinde de Bobotează, Colinde de Florii, Colinde de Paști, Colinde pastorale(dintre acestea avem 19 variante la Miorița), Colinde istorice, Colinde diverse etc.).

2.  Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 609 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 40 lei;
Revista ,,Ortodoxia” a fost și este un fel de prințesă a revistelor bisericești. Dacă  ,,Biserica Ortodoxă Română” se voia un fel de ,,buletin” al instituției, în care să se consemneze în primul rând faptele și după aceea articolele, studiile și recenziile, dacă ,,Studii Teologice” era revista facultăților de teologie, având menirea să găzduiască, în primul rând,  studiilor profesorilor, masteranzilor și doctoranzilor în teologie, revista ,,Ortodoxia” era, pe de o parte, creuzetul în care se plămădeau ideile și pozițiile teologiei românești față de curentele religioase care se vehiculau în lume la un moment dat, iar pe de altă parte, tribuna de la care răsunau vocile cele mai autorizate ale teologiei ortodoxe românești cu prilejul contactelor  pe care Biserica Ortodoxă în general și Biserica Ortodoxă Română le avea cu bisericile surori și cu cultele creștine sau religiile lumii. Ea a fost ,,vârful de lance” al Bisericii noastre în confruntările ecumenice și teologice internaționale. Nivelul acestei reviste a fost întotdeauna superior celorlalte reviste centrale bisericești. Am putea spune, că materialele cele mai bune au fost publicate aici, ca o carte de vizită a teologiei românești. Cele mai bine realizate studii ale profesorilor noștri de teologie și al celorlalți colaboratori au găsit găzduire în paginile acestei reviste. Chiar tezele de doctorat au fost selectate și au fost publicate aici doar cele care aveau deschidere spre universal, spre domeniul ecumenic. Poate pentru cititorii de rând și pentru unii preoți a fost mai greoaie prin limbajul utilizat, dar trebuie înțeles acest lucru ca pe ceva firesc în contextul misiunii pe care îl avea revista.

3.Viețile Sfinților, vol. II, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 560 pag. , format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30  lei;
Anul trecut am tipărit volumul I din această serie și l-am distribuit gratuit de Sărbători tuturor familiilor din parohie și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat în timpul anului. Aceasta este deja o tradiție în parohia noastră. Pentru anul acesta, le dăruim vol. II. Vol. I cuprindea viețile sfinților din lunile ianuarie, februarie și martie. Actualul volum preia textul oficial, stabilit de Sfântul Sinod și cuprinde viețile sfinților pe luna aprilie, la care s-au adăugat textele pericopelor biblice reprezentând Sf. Evanghelie, Apostolul și troparul zilei, cât și cugetări din Sfinții Părinți. Volumul II din Viețile Sfinților cuprinde povestirea principalelor momente din viața sfinților înscriși în calendarele creștine ortodoxe în luna aprilie. Nu putem vorbi de sfinții dintr-o anumită perioadă a istoriei creștine, ci de o epocă foarte extinsă, dacă este să ne gândim că cei dintâi sfinți căzuți pentru Hristos și credința creștină au fost chiar dintre Sfinții Apostoli și ucenicii lor, iar ultimii menționați în prezentul volum au trăit în secolul al XIX-lea. Nu putem vorbi nici de sfinți dintr-o anumită parte a lumii. Unii dintre ei au trăit în Imperiul Roman și au suportat persecuțiile greu de înțeles pentru omul zilelor noastre, alții în Imperiul Bizantin și au luptat pentru apărarea valorilor majore ale învățăturii creștine, prin sinoadele ecumenice, prin scrierile lor, prin predica lor, dar mai ales prin însăși jertfa vieții lor. Alții au trăit în Europa Occidentală, alții în Rusia țaristă sau în Principatele Române.  Viețile Sfinților nu sunt povești, ci fapte de viață, scrise cel mai adesea cu sânge și lacrimi, dar și cu speranță nestrămutată. Cu ani în urmă, răsfoiam la Biblioteca Academiei din București câteva din cele peste 40 de volume din Vitae Sanctorum(Viețile Sfinților), care cuprindeau hotărârile judecătorești ale instanțelor romane privitoare la creștinii care  nu voiau să jertfească idolilor sau să mănânce din cele jertfite acestora, care nu voiau să ia parte la manifestările și sărbătorile dedicate împăratului, care era socotit zeu sau semizeu(sec. I-IV). Romanii nu ucideau pe creștini de dragul de a ucide, ci îi condamnau în urma unei judecăți oficiale, desfășurată după toate regulile procedurale, în conformitate cu legislația imperială în vigoare de la acea dată. Colecția menționată mai sus conținea, așadar, sentințele judecătorești, prin care erau condamnați la moarte pentru nerespectarea legilor imperiului. Volumul de față nu ne prezintă documente judecătorești, ci povestirea multora din acele procese. Vedem oameni simpli, oameni cu diferite ocupații, cu diferite pregătiri intelectuale, cu diferite poziții sociale, care manifestă credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați, care-și dedică viața studiului Sfintei Scripturi și adâncirii învățăturilor ei. Luptă cu vorba și  cu condeiul  pentru apărarea învățăturilor fundamentale ale credinței creștine: Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane și multe altele. Pentru curajul lor suferă alungări din funcții, confiscări de averi, exiluri, bătăi și chiar moartea. Aceștia sunt stâlpii teologiei creștine, pe care se sprijină Biserica de două mii de ani. Astfel de modele de credință și de viață oferim enoriașilor și cititorilor noștri, într-o vreme în care mass-media, pe toate canalele sale, oferă cu totul alte modele.

4.      Anton Pann, De la lume adunate și iarăși la lume date…, ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 184 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 12 lei;
Prima ediție a acestei lucrări a apărut în 1976. Ea reunește 1678 cugetări, maxime și proverbe selectate din opera lui Anton Pann, organizate pe teme și probleme, cu prefață, tabel cronologic, note și indice tematic realizate de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. Anton Pann este primul cântăreț bisericesc cunoscut, care s-a înscris la loc de cinste în rândul marilor oameni de cultură, plămăditorilor de limbă, culegătorilor de folclor, muzicienilor rafinați, într-un cuvânt, reprezentanților de seamă, cu care veacul al XIX-lea românesc a intrat maiestuos în istorie.

5.      Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică(Prefață de Acad. Ștefan Pascu), ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 370 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 26 lei;
Prima ediție a cărții a apărut în 1994. Actuala ediție este revăzută și îmbunătățită, fiind dedicată împlinirii  a 140 de ani de la nașterea istoricului și savantului român. Lucrarea are o poveste interesantă, fiind respinsă de mai multe ori de către cenzură înainte de 1989, pentru simplul motiv că autorul era preot, dar în ciuda faptului că președintele Secției de Științe Istorice a Academiei Române îi semna referatul și prefața, susținând publicarea. Regretatul Acad. Ștefan Pascu scria despre această carte, printre altele: ,,Lucrarea lui Al. N. Stănciulescu-Bârda, nu e nici neavenită, nici inutilă şi nici de prisos. Dimpotrivă, este binevenită şi, de aceea, bine privită, întrecându-le pe cele di­nainte prin vastitatea sa, prin bogăţia informaţiei şi prin străda­niile, reuşite, de analiză şi interpretare în contextul istoriogra­fiei vremii. Pentru realizarea ei, autorul a întreprins o muncă labori­oasă, investigând mai întâi opera principală a lui Nicolae Iorga, confruntând-o cu concepţiile contemporanilor săi şi cu concepţia materialist-istorică, ducând mai departe ceea ce s-a scris până acum în problemă. Impresionanta bibliografie consultată, pe care se bazează impresionanta bogăţie de note, stă mărturie a hărniciei, seriozităţii şi cuprinderii teoretice a gândirii istorice a lui Nicolae Iorga. O lucrare muncită cu pasiune şi dăruire şi, de asemenea, cu hărnicie de albină, culegând, autorul, din zecile de mii de pagini ale lui Nicolae Iorga şi din alte mii ale altor istorici ceea ce se referea la subiect. Acest bogat material informativ a fost apoi organizat într-o structură corespunzătoare, potrivit proble­mei înfăţişate(…). Al. N. Stănciulescu-Bârda şi-a deschis cu grijă drumul printre numeroasele meandre, construind o carte bogată în informaţii, precum şi în judecăţi, proprii sau împrumutate, pentru a înfăţişa concepţia istorică a unui mare istoric. Este aşezat, astfel, prin această lucrare, Nicolae Iorga pe piedestalul ce i se cuvine şi ca teoretician al istoriei, întregindu-i, astfel, personalitatea ce a dominat cu prestigiu de necontestat două generaţii de istorici, români şi străini(…). În noua formă cred că lucrarea corespunde din punct de vedere ştiinţific şi de aceea propun şi susţin publi­carea sa”.

6.       Ghidul elevului creștin, ediția a IV-a, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, format de buzunar, 24 pagini, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 2 lei;  Epuizat
              Lucrarea s-a ivit ca o necesitate și a cunoscut mai multe ediții din 1989 încoace, tocmai datorită solicitării pe care a avut-o în rândul elevilor în special și a tineretului în general. În ea se regăsesc principalele rugăciuni, Decalogul, Cele 9 fericiri, virtuțile, păcatele, faptele milosteniei sufletești și a celei trupești, Sfintele Taine și alte învățături, indispensabile formării unei conștiințe creștine ortodoxe.

7.      Pr. Ioan Sfetcu, Predici, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, 312 pag., format A5, hârtie offset, numeroase fotografii, copertă policromă, plastifiată, 20 lei;
        Părintele Ioan Sfetcu a fost păstorul enoriașilor din Bârda mai bine de  40 de ani. A fost un preot vrednic și conștiincios, care și-a făcut cu drag și râvnă misiunea. A construit biserică în sat, dar și în sufletele credincioșilor săi. A fost întotdeauna un model pentru confrații din județ, în ceea ce privește metodele pastorale folosite. A fost un predicator de elită, recunoscut nu numai de enoriașii săi, cât și de cei din alte parohii, de preoții mehedințeni și de autoritățile bisericești. Volumul cuprinde un mănunchi de 60 de predici rostite în duminici și sărbători, cât și la diferite ocazii de către regretatul Părinte Ionică Sfetcu. Cartea este de folos atât pentru preoți, punându-le la dispoziție un bogat material omiletic, cât și oricărui creștin dornic să progreseze în viața duhovnicească.

8.      Grigore Maerean, Chemări la Domnul. Calea vieții și calea morții, vol. VIII, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 172 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei.
Înainte de a-și vedea și volumul al VIII-lea tipărit, Părintele Grigore Maerean a plecat la Domnul. Nu a fost o plecare obișnuită, ci una de martir. A trecut dincolo prin poarta unei suferințe greu de imaginat, pe care numai martirii au putut să o suporte. Cartea cuprinde încă un set de meditații, eseuri și cuvântări ale părintelui pe teme diferite, adăpate din belșug din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și experiența proprie de-o viață. Este un ghid de viață duhovnicească și o lectură de înaltă simțire creștinească. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu să-i dăm la lumină în curând și volumele IX-X din această carte de suflet a sa, ca o mângâiere pentru amintirea lui și ca o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul lui atât de zbuciumat!

9.      Vămile Văzduhului,  Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011,  64 pag., format de buzunar, hârtie offset, copertă policromă, 2 lei;
            Lucrarea  este un crâmpei din literatura bizantină ajunsă până la noi prin nenumărate ediții, fie manuscrise, fie tipărite, care circulă de câteva secole în spațiul românesc. În carte este urmărit sufletul în drumul lui de după moarte, trecând prin cele 24 de vămi ale văzduhului. Biserica nu a acceptat niciodată oficial această învățătură privind  existența vămilor, dar având în vedere extraordinara putere de  educație religios – morală pe care o are lucrarea, a tolerat-o ca pe o carte bună de citit. În urma lecturii unei asemenea cărți, mulți împătimiți sunt hotărâți să se lepede atât de păcate mai mici, cât și de patimi grele, aflând îngroziți pe unde le ajunge sufletul și la ce judecăți este supus. Cartea este ca un duș rece pentru orice cititor, ajutându-l să se trezească la realitate. În acest sens, aș putea spune că am cunoscut medici – fumători împătimiți – care s-au lăsat de fumat după ce au citit această carte și de atunci au trecut peste 20 de ani și nu s-au mai apropiat de tutun!

10.  Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1929-2008), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc, 2010, 808 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, 50 lei. 
            Lucrarea este o adevărată cheie, cu care se deschide cu ușurință un tezaur de cultură teologică, respectiv colecția revistei ,,Studii Teologice” pe o perioadă de 80 ani. Cele aproape 6000 articole, studii, recenzii, reportaje publicate în revistă sunt organizate în funcție de marile direcții ale învățământului teologic(Biblică, Sistematică, Istorică și Practică), la care se adaugă alte capitole noi, precum Istoria României, Limbă și literatură, Etnografie și Folclor. În cadrul fiecărei secțiuni, materialul este organizat pe obiecte de studiu, urmărindu-se, pe cât a fost cu putință, tematica abordată de programa de învățământ teologic universitar. În fiecare capitol materialul a fost dispus în ordinea alfabetică a autorilor. Un indice alfabetic de autori încheie cartea. Ea se adresează ierarhilor, preoților, elevilor seminariști, studenților teologi, masteranzilor și doctoranzilor, tuturor cercetătorilor și oamenilor de cultură.  Normele de alcătuire a unor astfel de lucrări promovate   de Academia Română au constituit un ghid inestimabil pentru autori.

11.  Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. IV, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 476 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, planșe color, 30 lei;
            Cartea cuprinde 40 numere din publicația Parohiei Malovăț, ,,Scrisoare pastorală, mai precis numerele 121 – 160.     Pe lângă ,,Scrisoare pastorală” şi-au făcut loc nenumărate cărţi publicate de către parohia noastră. Ne-am împărtăşit  şi ne-am semănat astfel din prea plinul sufletului pretutindeni şi tuturor. Toate acestea fără nici o plată materială. Cei care ar fi trebuit să vadă aceste osteneli nu au avut timp să le vadă. Noi ne ducem însă misiunea şi crucea mai departe, cât vom putea.
E fragilă, săracă, şi micuţă ,,Scrisoarea pastorală”. Ştim asta. Alte surate sunt îmbrăcate în haine frumoase, multicolore, au poze şi tot felul de lucruri atrăgătoare. ,,Scrisoarea pastorală” nu are nimic din toate acestea. Ea-şi propune să transmită mesajul, gândul, sufletul şi sinceritatea noastră şi credem că asta-i este zestrea cea mai de preţ. Am văzut în verile secetoase fetiţele devenite ,,paparude” cum umblă goale, acoperite sumar cu câteva mlădiţe de boj ori de alte verdeţuri. Ele cântă şi joacă sub stropii de apă aruncaţi de săteni şi cheamă, prin cântecul şi prin dansul lor, ploaia. Este o formă de rugăciune. Alţii sunt îmbrăcaţi în odăjdii bogate, frumoase şi scumpe, au cântări bine strunite, dar poate că înaintea lui Dumnezeu pătrunde mai repede rugăciunea ,,paparudelor”, tocmai că e mai sinceră şi mai curată. Nu este exclus ca ,,Scrisoarea pastorală” să fie doar ,,paparuda”, care, pe limba şi cu posibilităţile ei, cere mila lui Dumnezeu peste neamul acesta. Tocmai de aceea, încercăm să-i mai adăugăm o cămăşuţă de acum încolo!

12.   Dicționarul bunei-cuviințe creștine(antologie alcătuită de Pr. Dr. Gh. Paschia), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, format A5, 310 pag. tipar și  hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 15 lei.
        Buna-cuviinţă a fost pentru părintele Gh. Paschia, alături de Sf. Evanghelie, principala temă, pe care şi-a construit predicile, discursurile, lucrările moralizatoare. A fost un adevărat apostol al bunei-cuviinţe, într-o lume atât de bulversată din punct de vedere moral. În vremea în care dreptatea scrâşnea după gratii, adevărul era crucificat la porţile cetăţii, eroii erau socotiţi criminali, iar nulităţile ajungeau academicieni, părintele Gheorghe Paschia alcătuia în liniştea odăiţei sale lucrări fundamentale, prin care vrea să înveţe lumea şi mai ales tineretul cât de frumoasă şi folositoare este buna-cuviinţă. Pentru el buna-cuviinţă era virtutea care sintetiza toate celelalte virtuţi, atât cele teologice, cât şi cele morale. În sprijinul crezului său aducea drept mărturie cugetarea veche românească şi universală, gândirea biblică şi patristică. Zeci şi zeci de corifei ai cugetului uman veneau să depună mărturie privind nobleţea bunei-cuviinţe pentru comportamentul uman. Cartea de faţă ne aduce astfel de martori şi susţinători în persoana Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti.
               Poate nu este o antologie exhaustivă a tuturor textelor patristice care privesc tema respectivă, dar este un început, este un şantier care se cere continuat. Părintele Paschia a pus temelia, iar lucrarea aşteaptă să fie continuată. Editarea pentru prima dată a acestui manuscris al părintelui, care vine să-l completeze pe primul amintit mai sus, este un argument că zidurile nu vor rămâne pustii, ci că vor continua să se înalţe. Bucuria ar fi dacă buna-cuviinţă cu tot ce implică ea în plan spiritual şi comportamental ar prinde temelii şi s-ar desăvârşi în comportamentul a cât mai mulţi semeni de-ai noştri. Astfel lumea ar deveni mai bună, mai dreaptă şi mai frumoasă, iar Domnul Hristos şi-ar face simţită prezenţa prin fiecare trăitor al bunei-cuviinţe.

13.      Pr. Dr. Gh. Paschia, Buna-cuviință creștină, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, format A5, hartie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 124 pag., 7 lei.  Epuizat
Într-o lume în care violenţa şi dezmăţul au prins mult teren, în care buna-cuviinţă este socotită de mulţi o adevărată cenuşăreasă, cartea părintelui Paschia se impune prin sobrietatea şi seriozitatea cu care abordează problemele de comportament. Este o primă lucrare de acest gen din câte cunosc, prin faptul că abordează comportamentul de pe poziţia învăţăturii creştine. Lucrarea se vrea nu numai un auxiliar preţios pentru preoţi, învăţători şi profesori, care predau religia în şcoli, ci şi pentru credincioşii de diferite vârste şi profesii. Aceasta tocmai datorită universului în care ne introduce: în biserică, la nuntă, la botez, la înmormântare, la masă, la discuţiile cu semenii etc. Toate îndrumările date în lucrarea de faţă nu sunt sterile, învechite, depăşite. Nicidecum. Ele sunt verificate practic. Părintele Gheorghe Paschia, în îndelungata sa activitate pastorală a avut posibilitatea să cunoască cele mai diverse categorii de oameni. Adesea îmi povestea, în scrisori sau în timpul întrevederilor ce le-am avut cu dânsul, despre oameni şi întâmplări de seamă. Viaţa l-a dus în anturajul regelui, al patriarhilor, în apropierea miniştrilor şi înalţilor ierarhi, a avut legături cordiale cu profesori universitari, ofiţeri superiori, medici, ingineri ş.a. A învăţat de la fiecare şi şi-a îmbogăţit permanent propria educaţie şi propriul comportament. Lucrările dumnealui nu sunt rezultatul unor cercetări sterile de bibliotecă, lucrări de birou, ci sunt direct implicate în viaţa practică.

14.  Prof. Nicolae Tomoniu, Sfântul Nicodim de la Tismana, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 224 pag., dintre care 40 pagini din hartie cretată cu imagini color, hărți, tabele genealogice etc., 20 lei. Epuizat
Marea istorie a lumii, a țărilor, se alcătuiește din micile istorii ale provinciilor, localităților, evenimentelor, personalităților, monumentelor, mentalităților etc. Domnul Prof. Nicolae Tomoniu a înțeles aceasta și s-a străduit pe cât i-a fost cu putință să pună o cărămidă la construcția  Istoriei celei mari a Țării. Pentru aceasta a zăbovit mulți ani cu sârg și dragoste la studierea oamenilor și locurilor natale, la trecutul mai apropiat și mai îndepărtat  al zonei Tismanei. Rezultatele cercetării sale le-a concretizat în mai multe cărți, articole și studii. Cartea de față este poate cea mai dragă autorului. Ea nu este numai o  scriere hagiografică propriu-zisă, ci și o frescă de istorie a începuturilor statalității românești. Cartea nu este numai una de întărire sufletească pentru credincioșii creștini, ci și un  ghid practic pentru toți cei care simt chemarea să-și iubească țara și neamul.

15.  Pr. Prof. Alexie Buzera, Șapte cântece pe versuri de Traian Dorz, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 16 pag., format A5, tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 5 lei. Epuizat
Broșura cuprinde șapte dintre cele mai cunoscute poezii religioase ale poetului popular interbelic  Traian Dorz  puse pe note și armonizate pentru două voci de către Prof. Univ. Dr. Alexie Buzera de la Universitatea din Craiova. Traian Dorz a fost un împătimit al credinței și versului; Părintele Alexie Buzera este un împătimit al muzicii. Din colaborarea celor doi au rezultat aceste bijuterii ale sufletului, spre slava lui Dumnezeu și bucuria ascultătorilor.

16.  G. Călinescu, Aforisme si reflecții, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 148 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 10,00 lei.   Epuizat
Cartea este la a doua ediție, prima apărând cu mai bine de două decenii la Editura Albatros. Cartea are prefața regretatului Prof. Univ. Dr. I. C. Chițimia și a fost recenzata la apariția primei ediții de regretatul Șerban Cioculescu. Este o antologie de 1320 maxime și aforisme culese din nenumăratele volume, articole și studii ale marelui George Călinescu, ordonate pe teme și probleme, cu un indice biobibliografic și cu altul tematic. Lectura cărții readuce în actualitate spiritul pătrunzător, neiertător și ironic al lui G. Călinescu, dar și experiența de viață și înțelepciunea unui mare cărturar.
*
                          Acestea sunt, deocamdată, cele disponibile.
                          În  următoarele săptămâni urmează să apară:

1.      Urme(proză scurtă);
2.      Nunta din Transilvania;
3.      Sf. Irineu al Lyonului;
4.      Amintiri despre N. Iorga;
5.      Bibliografia Revistei ,,Mitropolia Olteniei”(1949-2009);
6.      Profeții privind România
7.      Proverbe religioase românești;
8.      Religia și proverbul românesc;
9.      Studii și documente privind Istoria României, vol. III(Banatul);
10.  Scrisoare pastorală, vol. V;
11.  Chemări la Domnul, vol. IX
                    Așteptăm înscrieri și la aceste viitoare apariții.
                    Sănătate, pace și bucurii sa vă dea Dumnezeu!
                     La mulți ani!           
                                       Pr. Al. Stănciulescu-Bârda