Faceți căutări pe acest blog

marți, 10 iunie 2014

Florian Văideianu - Domnul învăţător



Grig. Marian Dobreanu

Larma copiilor care se grăbeau spre şcoală se auzea ca un vuiet declanşat înaintea unei furtuni de vară. Treceau peste liniile căii ferate tot într-o fugă, atenţi în stânga şi în dreapta ca nu cumva vreun tren, sau o locomotivă de manevră să îi accidenteze. Străbătând fumul gros lăsat de cărbuni, veneau tocmai din „Dosul Gării”, cartier de case sărăcăcioase, însă bine îngrijite de proprietarii ajunşi aici de prin satele din jur. Se stabiliseră cu părinţii în oraş, iar acum mergeau la Şcoala Normală, grăbiţi să nu întârzie, deşi ştiau că domnul învăţător Dumitru Tătăroiu nu i-ar fi certat niciodată, pentru că iubea copiii.
Om erudit, dascăl cu mult har, fusese şi el copil sărac, plecat din plaiurile Arcanilor care erau renumiţi dimieri şi cărora le dedicase un volum de versuri: „Cântece pentru dimierii mei”, în anul 1945.
În fruntea grupului de gălăgioşi, Marinică – cel mai năzdrăvan – alerga împingând cu umărul colegul pe lângă care trecea. Ba îi mai punea şi câte o piedică, după care râsul declanşat se auzea până departe. Bucuria copiilor se limita doar la drumul spre şcoală, în rest toţi se confruntau cu lipsuri şi sărăcie. În clasa lor, mai mult de un sfert dintre copii proveneau de la Căminul de Orfani, dat în grija Primăriei locale.
Copilăria – izvor de fericire nevinovată – determina neatenţia, superficialitatea, îndreptate spre bunul învăţător, care se străduia să le construiască personalitatea, uneori caracterul, pentru a deveni urmaşi demni ai „generaţiei viitoare”.
― Nu contează ce mănânci, sau cu ce eşti îmbrăcat, importantă este învăţătura. Mă uit la voi şi cred că mâine-poimâine veţi ajunge oameni mari de la care societatea va câştiga. Abia atunci şi eu, dascălul vostru, mă voi bucura că nu mi-a albit părul degeaba.
― Don’ văţător, cred că cel puţin jumătate din părul dumneavoastră alb, eu vi l-am scos!
― Nu-i nimic Marinică, nu-ţi face probleme, am avut alţii şi mai nărozi. Tu cel puţin ştii carte.
Grig. Marian Dobreanu la aniversarea dlui Ion Gociu
Aşezat pe o bancă din centrul oraşului, colonelul (r) şi cunoscutul epigramist Grig. Marian Dobreanu – acum pensionar – îşi aminteşte acele vremuri, zâmbind unui gând:
― Cum au mai trecut anii…

                                         Florian Văideianu,  jurist