Faceți căutări pe acest blog

duminică, 29 martie 2015

Florian Văideianu a mai scris o carte!



                „Durerea aurului” - O nouă antologie de schiţe şi nuvele, aprecieri şi critică literară, publicată de tismăneanul Florian Văideianu la Editura Semănătorul Tismana


Florian Văideianu recidivează: a mai scris încă o carte!

Florian Văideianu e un meticulos cronic. Ca un farmacist ce-şi pune medicamentele într-un anumit sertar, dintr-un raft bine rânduit, el a vrut să aibă în recenta carte atât noile lui schiţe şi nuvele dar şi recenziile criticilor pentru cărţile sale apărute deja. Şi mai vrea ceva: pur şi simplu părerile sincere ale prietenilor despre stilul în care-şi concepe scrierile. Acestea, sunt grupate într-un capitol numit inspirat „Rezonanţe”, autorul dovedindu-se astfel, nu numai un om de simţ practic dar şi un bun sociolog care testează „piaţa” prin acest  grupaj din carte!
Se presupune că nu toţi prietenii vor „rezona” la fel, unii n-au mai „rezonat” decât ocazional sau deloc şi nici nu se pricep să meşteşugească ceva cuvinte mai simandicoase în „datul lor cu părerea”. Şi totuşi părerea lor contează mai mult decât recenziile „clasice”.
Pentru că dac-ar fi ca autorul să caute nişte folosinţe, cu bătaie îndelungată pentru opera sa viitoare în şabloanele uzitate astăzi de critica literară, fiţi siguri că nu va găsi nimic. Critica literară de astăzi nu diferă prea mult în concepţia ei de bază, faţă de vechile şedinţe din vremea comunismului. Astfel, introducerea începea cu „părţile bune ale tovarăşului scriitor”. Sau, după caz, ale tovarăşului muncitor, cooperator, activist, ţăran cu gospodărie individuală, dascăl, popă, „etcaetera”. Într-un cuvânt, se începea discuţia despre activitatea vreunui tovarăş cu osanalele. Se continua cu descrierea faptelor şi exemplele. În cazul cenaclurilor literare, se citau unul-două texte din noul volum, câteva strofe sau versuri răzleţe dintr-o antologie poetică, după care, se dădeau eventuale dedicaţii şi sugestii bunului meşteşugar al condeiului.
Punctul culminant abia la final îşi avea locul, fiind vorba despre critica „tovarăşului poet” sau prozator, adică partea cea mai îndrăgită a spectacolului. Totul se  termina scurt, cu niscaiva îndemnuri mobilizatoare „pentru a se îndrepta, tovarăşul!”.  
În altă ordine de idei, pentru a scrie recenzii, musai ca ele să fie încropite după modelul vreunui „consacrat”. Pe lângă faptul de a extrage de acolo tot ce e la modă. Adică plagiatul de cuvinte rare sau neologisme stâlcite din engleză.
Ziarele împuţite care cântă după cum pârţâie patronul nu-şi bat joc de plagiate. Ne vor spune că habar n-avem noi că plagiatul face parte din practicile speciei umane din cele mai vechi timpuri. Faza protoeuropidă din evoluția lui Homo sapiens a fost rezultatul unei practici precise, şi anume, furtul de vocabular şi tehnologie. Aceasta a condus la proliferarea unei rase majoritare în Europa iar mărturia faptului că existau asemenea specimene stau cele trei schelete fosile descoperite în peştera franceză Cro-Magnon.
Nici nu te-ai fi gândit că prin furt, a proliferat cu adevărat rasa de cromagnon! Dar proba, se vede azi cu ochiul liber: ori te uiţi în jur cum te fură, prin facturi umflate, firmele ce-ţi oferă servicii proaste de electricitate, apă, canal, telefonie şi cablu TV, ori deschizi televizorul ca să vezi priponitul zilei la poarta DNA, înconjurat de croncanii televiziunilor. Întrebarea care şi-o pune un om normal ce sesizează abulia lumii actuale, ar fi: nu cumva proliferarea acestei specii de cromagnoni paraziţi afectează creatorul natural de inteligenţă?
Bineînţeles că da! Fondurile alocate de cromagnonii de la Ministerul Culturii au fost mereu alocate altor cromagnoni din presă. Iar cei care au sărit calul şi sunt priponiţi ca Gigi Becali, onor guvernul a inventat subvenţionarea cărţii scrise de puşcăriaşi, reducerea pedepsei făcându-se după cantitate, pentru că de calitate nici nu poate fi vorba!
Aşa se face că scriitorii talentaţi şi patrioţi ai neamului românesc îşi scot cărţile în regie proprie, adică din propriul buzunar de Homo neanderthalensis. Pe când descendenţii din peştera Cro-Magnon îi vezi pe Internet subvenţionaţi, cu evenimentul lansării şi cu anunţurile sindrofiilor, subvenţionate şi vizibile şi ele, aşa cum se vedeau în urmă cu ceva vreme numele proştilor pe toate gardurile.
Cartea lui Florian Văideianu este o replică a acestor cutume româneşti postdecembriste, cutume cărora le-ar trebui un patent de prostie, pentru că nu mai găseşti în toată lumea hoţi convertiţi în scriitori prin puşcării.
Volumul scos recent din tipografie nu este, însă, nici o replică á la Conu Iancu Caragiale, nici vreun foileton marca Ţeposu. Este pur şi simplu o carte aşa cum se face în lumea bună a mapamondului. Adică cu vocabular autohton, pe teme inspirate din viaţa omului inteligent, normal, civilizat şi cu un ţel nobil în viaţă. Şi o scriere fără plagiat.
Cum am spus, scoţând cartea şi lansând-o pe banii proprii, Florian Vădeianu nu este un „clasic în viaţă” care înjură România sau face pipi pe ea fiind plătit cu bani politici pentru asta. El publică volumele sale sub patent original ca un vechi neanderthalian*) ce scrijelea peşterile  din Europa, Africa sau Asia în urmă cu câteva milioane de ani.
O carte scrisă într-un stil absolut original, aşa cum ne-a obişnuit de fapt Florian Văideianu cu cărţile sale.

Nicolae N. Tomoniu
Director Editura „Semănătorul Tismana”

-----------
*) Neanderthal este o vale în Germania pe un afluent al Rinului iar homo neanderthalensis este un tip uman fosil descoperit acolo, semnalat şi în valea  Nilului, resturile lui fosile fiind găsite şi în alte părţi ale lumii. El a fost contemporan cu Homo sapiens sapiens din Orientul Apropiat, Homo sapiens din Africa de Sud şi China.

În România au fost descoperite resturi fosile în peştera de la Ohaba-Ponor, un sat în partea de sud a judeţului Hunedoara, unde s-au descoperit vestigii ale culturii musteriene aparținând omului de Neanderthal. În zona Tismana, cultura musteriană este prezentă în Peştera Gura Plaiului, Peştera din Bile şi Peştera Cioarei, spre Boroşteni

-----------
Antologia „Durerea aurului”, tipărită la Editura „Semănătorul Tismana”,
fi lansată la Muzeul Judeţean de Istorie „Alexandru Ştefulescu”,
sâmbătă, 25.04.2015. orele 11.