Nota redacţiei. Acest articol reprezintă o prezentare neconformă cu formatarea originală a cărţii care se poate descărca de la adresa: http://www.samanatorul.ro/editura-online/html/eseu.html sau direct:
Am ţinut totuşi să publicăm aici această prezentare a cărţii pentru a însera şi câteva imagini cu IPS IEROTEI VLAHOS când a participat în anul 2006, 24 sept., la Tismana, la marea manifestare “Sf. Nicodim de la Tismana – Comemorare la 600 ani” pe care o puteţi urmări pe acest site arhivă creat gratuit de Fundaţia Tismana în vremea când fondatorul N.N. Tomoniu era consilier în Consiliul Local.
Înalt Prea Sfinţitul
Părinte Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos, venit din Elada,
leagănul monahismului, (Grecia) a lansat atunci o carte (vedeţi imaginea mai jos) pe care o recomandăm
călduros tuturor.
 |
| Ierom. Maxim Morariu |
Ierom. Maxim Morariu
O dispută dogmatică de actualitate
între Mitropolitul Hierotheos Vlachos şi Mitropolitul Ioannis Zizioulas
Prezentarea de faţă are ca punct de pornire o polemică intens mediatizată în spaţiul virtual ortodox[1] între doi mari teologi greci contemporani, respectiv mitropolitul Hierotheos Vlachos şi mitropolitul Ioannis Zizioulas, ambii teologi de anvergură, cunoscuţi mediilor ortodoxe şi celor ecumenice ai vremii noastre.
Polemica lor, de fineţe şi de profunzime teologică, dovedeşte diversitatea Ortodoxiei, dar şi inegalitatea răspândirii şi dezvoltării ei pe întinsul lumii, căci, în timp ce creştinii din spaţiul oriental al mapamondului[2] îşi trăiesc credinţa într-o manieră similară omologilor lor din Biserica primară, fiind adesea în postura de a pecetlui mărturia lor cu preţul vieţii şi propovăduind o teologie pragmatică, fundamentată pe Învierea Mântuitorului Hristos şi pe necesitatea mărturisirii ei chiar cu preţul vieţii, alţi creştini din spaţiile în care credinţa este recunoscută şi receptată la nivel internaţional, trăiesc cu maximă intensitate dezbateri de profunzime şi fineţe teologică, care îi antrenează adesea în polemici.
De altfel, ambii protagonişti ai acestei dispute şi-au câştigat, datorită operei lor şi datorită activităţii ştiinţifice, titlul de specialişti ai teologiei. Cel dintâi, mitropolitul Hierotheos, cunoscut cu precădere pentru scrieri ce par a aparţine psiho-teologiei, sau mai-noului domeniu al bioeticii[3], s-a remarcat deopotrivă ca un mare teoretician şi ca un mare trăitor, fiind un aprig promotor al isihasmului, în cunoaşterea căruia a investit eforturi mari[4], în vreme ce, mitropolitul Zizioulas, contestat de anumite cercuri ortodoxe[5], s-a remarcat cu precădere ca dogmatist, prin opere privitoare la eclesiologia ortodoxă[6].
În ceea ce priveşte disputa despre nestorianism, ambii par însă amatori, căci nici unul dintre ei nu este un specialist în sensul propriu-zis al subiectului. Dacă ar fi fost să se contrazică cu specialişti în domeniile lor, probabil părintele Vlachos ar fi avut de discutat cu Jean-Claude Larchet[7], care abordează teme similare lui în scrierile sale sau cu Filoteu Faros[8], în vreme ce, mitropolitul de Pergam s-ar fi putut contrazice mai degrabă cu părintele Bobrinskoy[9] sau cu alţi dogmatişti de seamă ai răsăritului sau apusului creştin. Ce-i drept, cel din urmă pare, la o primă vedere, a fi mai aproape de subiect, dat fiind faptul că cercetările sale privitoare la eclesiologie fundamentate patristic, s-au interferat uneori cu problematica hristologică şi cu hotărârile dogmatice ale Sinodului III Ecumenic, unde a fost condamnat Nestorie[10]. Impresionant este însă că, deşi ambii ierarhi pornesc în această dispută ca amatori, se vor documenta pe parcurs şi vor ajunge să uzeze, în susţinerea afirmaţiilor lor de afirmaţii aparţinând unor exponenţi de seamă ai teologiei patristice, dar şi de opiniile unor teologi mai noi.
Care dintre cei doi ierarhi teologi are dreptate în această dispută ce vizează veridicitatea mărturisirii de credinţă şi puritatea doctrinară a fiecăruia dintre ei, având aşadar o miză foarte mare, vom încerca să vedem în paginile următoare, în cadrul analizei noastre.
Nestorianismul – scurtă privire istorico-doctrinară asupra ereziei
Nestorianismul este erezia combătută la sinodul al III-lea Ecumenic, care a avut loc în anul 431 la Efes şi l-a avut drept protagonist, aşa cum îl desconspiră şi numele ei, pe Nestorie, pe atunci patriarh al Constantinopolului[11]. Reprezentant al şcolii antiohiene format la şcoala lui Diodor din Tars şi Teodor de Mopsuestia, acesta susţinea că în Hristos există două persoane, respectiv persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de veci, şi persoana umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care acesta s-a întrupat din Fecioara Maria[12].
Afirmaţiile lui au aflat ecou chiar şi la curtea imperială căci, în timp ce împăratul Teodosie al II-lea şi Eudochia soţia lui îl aprobau, Pulcheria, sora împăratului nu adera la învăţătura lui[13]. Cu timpul, disputa s-a generalizat, Ortodoxia câştigând apărători de seamă precum Sfântul Chiril al Alexandriei, devenit un susţinător al partidei anti-nestoriene, şi unul dintre cei care au încercat fie pe cale diplomatică (a negocierii)[14], fie pe calea discuţiei teologice[15], fie pe cale sinodală să combată învăţătura greşită a lui Nestorie, să îl determine pe acesta să îşi schimbe concepţiile.
Ulterior, ,,polemica” dintre cei doi s-a adâncit, devenind de-a dreptul pasionantă, după cum remarcă părintele Vasile Muntean[16], şi ajungând să fie finalizată printr-un sinod ecumenic care a avut în centru problema hristologică pe care o ridica, dar şi problematica mariologică pe care, în plan secundar, o aducea în discuţie patriarhul eretic[17]. În urma acestui sinod, învăţătura dioprosopistă a lui Nestorie a fost combătută, el a fost depus din scaunul patriarhal şi trimis în exil, iar credinţa ortodoxă a fost, într-un fel restabilită.
Cu toate hotărârile sinodului, au rămas însă mici comunităţi nestoriene şi după finalizarea acestuia. Ba mai mult, ulterior, această comunitate va reuşi să adune şi unii adepţi. De exemplu, în anul 616, când cea mai mare parte a Arabiei a ajuns sub dominaţia perşilor, comunitatea creştină de aici a fost atrasă spre nestorianism[18]. De asemenea, în secolul al V-lea al erei noastre, comunitatea nestoriană avea şi o frumoasă şcoală de exegeză biblică, în cadrul căreia vor activa şi teologi renumiţi ai vremii precum Paul de Persa[19]. O parte a acestei comunităţi nestoriene va fi asimilată cu timpul de către Biserica Romano-catolică[20], astfel luând naştere Biserica nestoriano-catolică, în vreme ce alta va supravieţui apoi până astăzi (când încă avem comunităţi nestoriene chiar şi în ţări precum China)[21]. Dincolo de forma cultică propriu-zisă a nestorianismului, care îşi asumă paternitatea, există însă şi alte modalităţi prin care el a supravieţuit de-a lungul timpului. De exemplu, nici unul din cultele neoprotestante contemporane nu o cinstesc pe Maica Domnului, aceasta fiind o dovadă clară influenţei nestoriene. De asemenea, în sistemele lor doctrinare pot fi găsite de asemenea influenţe din erezia pomenită.
Cu toate acestea însă, nestorianismul de după cel de-al treilea Sinod Ecumenic nu va fi niciodată o mişcare de anvergură care să influenţeze într-o manieră decisivă evoluţia Bisericii într-un moment cheie al vieţii ei.
 |
| Din stânga: IPS Hierotheos Vlahos, PF Anastasios, PF Teoctist |
O dispută dogmatică de actualitate între Mitropolitul Hierotheos Vlachos şi Mitropolitul Ioannis Zizioulas
După ce, în paginile anterioare ale acestei analize am schiţat profilul celor doi protagonişti ai disputei teologice şi am văzut ce înseamnă nestorianismul, ne vom concentra acum asupra prezentării disputei dintre cele două personalităţi teologice contemporane.
Analiza noastră porneşte de altfel de la o replică pe care mitropolitul Vlachos o dă mitropolitului Zizioulas[22]. Acest drept la replică exercitat de ierarhul pomenit suscită între altele şi interesul ortodocşilor români, care discută intens pe seama celor prezentate de ierarhul pomenit. Aşa se face că, la data accesării materialului am găsit un număr de 30 de comentarii, unele dintre ele constând din replici şi comentarii scurte privitoare la subiect, altele, ca în cazul oricărui material difuzat prin intermediul internetului, constând în comentarii care nu au legătură cu tematica discutată, iar altele constând din comentarii şi trimiteri către alte linkuri unde se găsesc argumente pentru susţinerea uneia sau a alteia dintre opinii[23].
Maniera de a acţiona a mitropolitului de Napfkatos este, după cum însuşi mărturiseşte în partea de început a materialului, una defensivă[24], discursul lui fiind structurat pe patru puncte mari, în care arată că: voinţa este atribut al firii şi nu al persoanei, vorbeşte despre interpretarea greşită a textului Sfântului Athanasie cel Mare, despre Congresul despre ”teologia metapatristică (postpatristică)” şi despre ,,Dialogul oficial al ortodocşilor cu romano-catolicii”[25].
Cea dintâi parte are în centru discuţia privitoare la voinţa ca atribut al Fiului şi porneşte de la acuza pe care părintele Zizioulas o aduce părintelui Vlachos cu privire la concepţia sa despre voinţă. În cadrul acesteia, el analizează problema voinţei, un element al teologiei metapatristice, după sintagma lui[26] şi că ea este relevantă datorită faptului că se relaţionează şi cu conceptul de ,,libertate al persoanei”[27]. El sancţionează o părere pe a aşa-zisului său oponent, pe care o consideră neortodoxă:
,,Iar, într-un paragraf anume al declaraţiei Mitropolitului Pergamului, am remarcat părerea neortodoxă că ”aşa-zisa libertate a persoanei are valoare pentru că ea depăşeşte necesitatea firii, căci firea e legată de nevoie, iar voinţa de persoană”[28].
După prezentarea opiniei, el arată cu privire la voinţă că:
,,...atât în cazul lui Dumnezeu, cât şi al oamenilor, este legată de fire, este atribut al firii şi nu al persoanei, în vreme ce opţiunea, adică alegerea – care nu există la Dumnezeu, ci numai la oameni – aparţine ipostasului-persoanei. Aceasta este tema de importanţă vitală: că şi la oameni voinţa nu este alegere, ci atribut al firii lor. Alegerea este legată de opţiune”[29].
Exprimată astfel, opinia lui este cel puţin pasibilă de a fi sancţionată, căci a vorbi despre fapcul că opţiunea nu există la Dumnezeu, înseamnă, cel puţin în aparenţă, a nega libertatea divină. În ceea ce priveşte expresia conform căreia ,,la oameni voinţa nu este alegere”, subscriem şi considerăm că ea vine pe fondul afirmaţiilor specifice tradiţiei patristice. Concluzia la care ajunge mitropolitul Vlachos este aceea că învăţătura conform căreia voinţa face alegerea este una neortodoxă[30].
Cea de-a doua parte se referă la un text al Sfântului Atanasie cel Mare, al cărui text însă părintele Vlachos nu îl prezintă. Deducem însă din conţinutul ulterior al materialului său că este vorba despre un fragment scris în contextul disputei arianiste în cadrul căruia se vorbeşte despre legătura dintre voinţă şi fire. Două concluzii ale mitropolitului de Pergam sunt prezentate, urmând a fi analizate aici:
,,voinţa liberă a Tatălui este cea din care izvorăşte ipostazierea treimică a lui Dumnezeu, este ipostaziată fiinţa într-un Dumnezeu treimic”.
Iar a doua concluzie este că îl prezintă pe Sfântul Athanasie cel Mare că vrea (să dogmatizeze despre) ”o voinţă liberă, veşnică” a Tatălui, ”care nu este voinţă de alegere între două posibilităţi”, şi vorbeşte despre ”învăţătura neortodoxă că voinţa lui Dumnezeu este hotărârea alegerii dintre posibilităţi”[31].
În sprijinul afirmaţiilor sale, teologul grec îl citează pe teologul Nikos Matsoukas[32], care se opreşte şi el, în cadrul Dogmaticii sale, asupra deosebirii dintre ,,naşterea după fire” şi ,,creaţia prin voinţă” [33] şi îl combate, ca şi autorul citat, pe mitropolitul de Pergam. Analiza mitropolitului Vlachos merge în profunzimea operei părintelui Zizioulas, însă acesta este doar începutul, autorul promiţând că va redacta un studiu în care să localizeze metodologia ermineutică greşită a omologului său de la Pergam. În această parte de început, el se foloseşte de cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare, care arată că ar fi greşit să se interpună între Tatăl şi Fiul voinţa şi cugetarea:
,,S-ar dovedi lipsit de minte dacă ai pune între Tatăl şi Fiul voinţa şi cugetarea. De fapt, una este a zice că a fost făcut prin voinţă şi altceva că Fiul, fiind prin fire propriu Tatălui, e iubit şi dorit de El”[34].
Aşa cum este prezentată situaţia, opinia mitropolitului Ioannis este similară cu cea a lui Serghei Bulgakov, care introduce tetrada prin interpunerea Sofiei în cadrul trinitar.
Citatele continuă, disputa fiind presărată cu citate din Sfinţi Părinţi precum Atanasie cel Mare, Grigore Palama, dar şi cu opinii ale unor teologi precum Nikos Matsoukas sau Alexander Schmemann sau cu analize terminologice, asupra cărora nu vom insista însă aici.
Cea de-a treia parte este dedicată congresului privitor la teologia postpatristică la care a participat părintele Filoteos. Autorul arată aici şi care este baza disputei dintre cei doi teologi, respectiv referatul susţinut de el la Congresul organizat de mitropolia de Pireu pe această temă.
În cadrul acestei părţi, dânsul respinge sintagma de ,,teologie postpatristică”, şi combate ipoteza eslesiologică a lui Zizioulas:
,,Căci, printre altele, a fi împărţită eclesiologia în”euharistică” şi ”terapeutică” (vindecătoare), adică a spune că Sfinţii Părinţi ai primelor secole au învăţat prima din cele două eclesiologii, iar următorii Părinţi pe cea de-a doua, influenţaţi de Origen şi de Evagrie, iar mai târziu s-a făcut sinteza celor două, a se susţine că ”eclesiologia terapeutică” a Părinţilor a fost o ”răsturnare” a ”eclesiologiei euharistice-eshatologice”etc este o torpilă la temeliile teologiei ortodoxe”[35].
Ideea lui continuă de altfel direcţia începută de părintele Pavel Florensky, care cerea la un congres internaţional ca teologia contemporană să se întoarcă la părinţi. La rândul ei, concepţia eclesiologică a lui Filotei Faros, este una clară, concisă şi bine structurată, deşi ar fi fost de aşteptat ca părintele Zizioulas, specialistul în eclesiologie să fie dătător de ton în această direcţie.
Acuza privitoare la ecumenism şi la participarea la un congres din care făceau parte şi ereticii este şi ea contrazisă de părintele Vlachos[36], care, într-o manieră aproape incisivă, îi reproşează şi el la rându-i lui Zizioulas că participă la multe întruniri ecumenice, arătându-i că nu este în măsură să îl acuze pentru acest fapt şi ironizându-l.
Acestea sunt, în linii mari, principalele idei exprimate în materialul ce poartă semnătura părintelui mai sus pomenit. După cum se poate vedea, în fraze cu un conţinut teologic dens, dar structurate inegal (căci materialul conţine pe alocuri şi speculaţii şi afirmaţii ce s-ar fi pretat mai degrabă unei dezbateri televizate de genul talk-showului, care ar fi produs apodictic un rating bun, şi nu unei dezbateri teologice de înaltă ţinută), mitropolitul de Napfkatos combate ideile lui Zizioulas, de care este acuzat la rându-i şi îşi exprimă părerea cu privire la legătura dintre voinţă şi persoană şi cu privire la potenţialele păreri nestorianiste ale teologului grec pomenit.
Concluzii
O dezbatere atât de aprinsă pe o temă deopotrivă veche şi actuală va suscita în mod cert interesul elitei teologice, dar şi al celor care cochetează cu teologia fundamentală. Astfel, în timp ce unii oameni cu o gândire mai pragmatică se vor întreba qui prodest, alţii vor încerca să înţeleagă miza şi dedesubturile acestei dispute.
Din punct de vedere teologic, o astfel de dispută este importantă căci, în urma unor astfel de discuţii contradictorii adevărul iese la iveală, iar Biserica este ferită de pericolul iminent al ereziei.
În ceea ce priveşte disputa propriu-zisă pe care am analizat-o, considerăm că, exceptând anumite pasaje care nu se încadrează în discurs, ea este un adevărat ,,eveniment” teologic, cu valoare ambivalentă însă. Gestionarea proastă a unei astfel de dispute poate duce la apariţia unor facţiuni schismatice sau eretice în Biserică, ele fiind girate de prestigiul teologic al unuia sau al altuia dintre protagonişti şi având la bază orgoliul lui, în vreme ce, analiza corespunzătoare, într-un cadru sinodal în care specialiştii să se pronunţe şi ei cu privire la problematică, ar putea fi benefică pentru Biserică.
În ceea ce priveşte disputa propriu-zisă pe care am analizat-o, considerăm că, exceptând anumite pasaje care nu se încadrează în discurs, ea este un adevărat ,,eveniment” teologic, cu valoare ambivalentă însă. Gestionarea proastă a unei astfel de dispute poate duce la apariţia unor facţiuni schismatice sau eretice în Biserică, ele fiind girate de prestigiul teologic al unuia sau al altuia dintre protagonişti şi având la bază orgoliul lui, în vreme ce, analiza corespunzătoare, într-un cadru sinodal în care specialiştii să se pronunţe şi ei cu privire la problematică, ar putea fi benefică pentru Biserică.
Personal, aderăm (cu unele amendamente) la opiniile mitropolitului de Napfkatos şi considerăm că unele lămuriri de ordin dogmatic cu privire la legătura dintre persoană şi voinţă erau necesare şi sunt corect argumentate, în vreme ce altele lasă loc unor noi argumente şi unor întrebări complementare cu rol lămuritor. În ceea ce priveşte disputa interpersonală dintre cele două mari personalităţi ale Ortodoxiei contemporane, credem însă că ea se îndepărtează de duhul păcii promovat cu atâta ardoare de discursul teologic ortodox în contemporaneitate. Astfel, disputa este interesantă, iar elementele de teologie pe care le aduce, le clarifică sau le pune în discuţie sunt importante, prezentarea lor în adevăratul sens şi la adevărata lor valoare fiind necesară. Dacă această dispută s-ar transforma însă într-un dialog amical în care cei doi inamici şi-ar conştientiza valoarea de slujitori ai lui Hristos şi ar conveni să discute în termeni paşnici cu privire la elementele doctrinare pe care le percep în mod diferit, rezultatele ar fi în mod cert altele, iar soluţia ar fi găsită mult mai repede.
Acestea sunt aşadar principalele elemente teologice care caracterizează disputa dintre cei doi mari teologi contemporani, mitropolitul Hieroteos şi mitropolitul Ioannis, şi principalele considerente pe care le exprimăm cu privire la acest eveniment, intens mediatizat în spaţiul virtual ortodox.
 |
| 2006. De la stânga la dreapta: IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PF Teoctist, PF Anastasios, IPS Hierotheos Vlahos, IPS Iosif |
Bibliografie
A. Izvoare biblice şi patristice
1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998.
2. Sfântul Atanasie cel Mare, ,,Trei cuvinte împotriva arienilor”, trad. Dumitru Stăniloae, în col. Scrieri. Partea întâi, col. ,,Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, vol. 15,Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe, Bucureşti, 1987.
B. Volume
- I. Volume ale autorilor pomeniţi
3. Vlachos, Hierotheos, Bioetică şi bioteologie, trad. Teofan Munteanu, Editura Christiana, Bucureşti, 2013.
4. Idem, O noapte în pustia Sfântului Munte: convorbire cu un pustnic despre rugăciunea lui Iisus, trad. Călin Cosma, ediţia a 4-a, Editura Predania, Bucureşti, 2006.
5. Idem, Psihoterapia ortodoxă- ştiinţa Sfinţilor Părinţi, Editura Învierea, Timişoara, 1998; Idem, Psihologia existenţialistă şi psihoterapia ortodoxă, trad. Nicuşor Deciu, col. ,,Pneuma”, Editura Doxologia, Iaşi, 2011.
6. Idem, Psihoterapia ortodoxă, continuare şi dezbateri, trad. Ion Diaconescu, Nicolae Ionescu, Editura Sofia, Bucureşti, 2001.
7. Zizioulas, Ioannis, Comunitate şi alteritate. Fiinţa personal-eclesială, trad. Liviu Barbu, Editura Sophia, Bucureşti, 2013.
8. Idem, Creaţia ca euharistie, trad. Caliopie Papacioc, Editura Bizantină, Bucureşti, 1999.
9. Idem, Euharistie, episcop, biserică: unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop, în primele trei secole creştine, trad. Ioan-Valentin Istrati, Geanina Chiriac, Editura Basilica, Bucureşti, 2009.
10.Idem, Fiinţa eclesială, trad. Aurel Nae, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996.
B. II. Volume ale altor autori
11.Bica, Ion, Erezii, schisme, controverse în Bizanţ, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2004.
12.Bobrinskoy, Boris, Cerurile deschise-omilii, trad. Vasile Manea, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002.
13. Idem, Împărtăşirea Sfântului Duh, trad. Măriuca Alexandrescu, Adrian Matei Alexandrescu, col. ,,Teologi ortodocşi străini”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999.
14. Idem, Taina Bisericii, trad. Vasile Manea, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004; Idem, Taina Preasfintei Treimi, trad. Măriuca Alexandrescu, Adrian Matei Alexandrescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.
15. Buda, Daniel, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustaţiu al Antiohiei până la Nestorie, Editura Universităţii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2004.
16. Chifăr, Nicolae, Istoria creştinismului, vol. I, Editura Universităţii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2007.
17. Coman, Ioan G., Şi Cuvântul trup s-a făcut, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993.
18. David, Petre I., Invazia sectelor. Coarnele fiarei apocaliptice în mileniul III, vol. I - ,,De la erezii vechi la secte religioase ale timpului nostru”, Editura ,,Crist-1”, Bucureşti, 1997.
19. Gavrilyuk, Paul L., Pătimirea Dumnezeului Nepătimitor. Dialecticile gândirii patristice, trad. Dragoş Dâscă, ed. Vasile Bîrzu, col. ,,Studii”, vol. 2, Editura Doxologia, Iaşi, 2013.
20. Larchet, Jean-Claude, ,,Acesta este trupul Meu...”, trad., Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.
21. Idem, Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi morţii, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.
22. Idem, Despre iubirea creştină, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2010.
23.Idem, Dumnezeu este iubire: mărturia Sfântului Siluan Athonitul, Editura Sophia, Bucureşti, 2003.
24.Idem, Dumnezeu nu vrea suferinţa omului, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2008.
25.Idem, Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi, Editura Sophia, Bucureşti, 2003.
26. Idem, La divinisation de l’homme selon Saint Maxime le Confesseur, Les Editions du Cerf, Paris, 1996.
27.Idem, Teologia bolii, trad. Vasile Mihoc, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997.
28. Idem, Terapeutica bolilor mintale: experienţa creştinismului răsăritean al primelor veacuri, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2008.
29. Idem, Terapeutica bolilor spirituale, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.
30. Idem, Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.
31.Matsoukas, Nikolaos, Introducere în gnoseologia teologică, trad. Maricel Popa, Editura Bizantină, Bucureşti, 1997.
32. Idem, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. 4- Demonologie, trad. Constantin Coman, Cristian-Emil Chivu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002.
33.McGuckin, John A., St. Cyril of Alexandria: The Christological Controversy. Its History, Theology and Texts, Ed. By E. J. Brill, Leiden, 1994.
34.Muntean, Vasile, Istoria Creştină Generală, vol. 1 (ab initio-1054), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008.
35. Pharos, Philoteos, Căsnicia: dificultăţi şi soluţii, trad. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2012.
36. Idem, Creştinismul în faţa lumii de azi, trad. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2008.
37. Idem, Dialogul în psihoterapia ortodoxă, trad. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2010.
38. Rămureanu, Ioan, Seşan, Milan, Bodogae, Teodor, Istoria Bisericească Universală, vol. 1 (1-1054), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987.
39.Tofană, Stelian, Studiul Noului Testament. Curs pentru anul I de studiu, Ediţia a II-a, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005.
40. Yannaras, Christos, Libertatea moralei, trad. Mihai Cantuniari, Seria ,,Impasuri şi semne”, Editura Anastasia, Bucureşti, 2002.
C. Studii şi articole
41.Auon, Marc, ,,Jésubokt, métropolitain et juriste de l'Église d'Orient (Nestorienne), Auteur au VIIIe siècle du premier traité systématique de droit séculier”, în Legal History Review, vol. 73, Issue ½, 2005.
42.Hieroteos, de Nafpkatos (Vlachos), ,,Moartea şi păcatul originar”, trad. Vasile Manea, în vol. Vinovaţi de păcatul strămoşesc? Antologie de texte teologice, ed. Vasile Manea, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2002.
43.Jenkins, Philip,,,Long-lost Christians”, în rev. Christian Century, vol. 125, Issue 22, 2008.
44.Wu, Liwei, ,,Why Should We Value the Cross-disciplines Approach when studying the history of Sino-western Cultural Relationship: A Reflection on the Chinese Study of “Nestorian Church”, în rev. Journal of Sino-Western Communications, Volume 2, Issue 1 (July), 2010.
D. Internet
45.http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/10/21/minciunile-si-calomniile-diplomate-ale-mitropolitului-zizioulas/, accesat 11. 11. 2014.
46.http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014.
47.http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
48.https://graiulortodox.wordpress.com/2012/10/17/123-confruntare-dura-intre-mitropolitul-ierotheos-vlahos-si-mitropolitul-ioannis-ziziulas-asupra-unor-probleme-cruciale-ale-credintei-noastre/, accesat 11. 11. 2014.
49. http://www.cbn.com/tv/1420678462001, accesat 11. 11. 2014; http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/11/21/persecutia-crestinilor-copii-si-tinere-crestine-rapite-si-scoase-la-licitatie-in-siria-femeie-condamnata-la-moarte-in-pakistan/, accesat 11. 11. 2014.
[1] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014;: https://graiulortodox.wordpress.com/2012/10/17/123-confruntare-dura-intre-mitropolitul-ierotheos-vlahos-si-mitropolitul-ioannis-ziziulas-asupra-unor-probleme-cruciale-ale-credintei-noastre/, accesat 11. 11. 2014
[2] Cf. http://www.cbn.com/tv/1420678462001, accesat 11. 11. 2014; http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/11/21/persecutia-crestinilor-copii-si-tinere-crestine-rapite-si-scoase-la-licitatie-in-siria-femeie-condamnata-la-moarte-in-pakistan/, accesat 11. 11. 2014, dar şi alte surse similare, unde este prezentată suferinţa creştinilor din spaţiul Orientului apropiat.
[3] Pentru o imagine mai clară cu privire la viaţa şi opera lui, a se vedea: Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă- ştiinţa Sfinţilor Părinţi, Editura Învierea, Timişoara, 1998; Idem, Psihologia existenţialistă şi psihoterapia ortodoxă, trad. Nicuşor Deciu, col. ,,Pneuma”, Editura Doxologia, Iaşi, 2011; Idem, Psihoterapia ortodoxă, continuare şi dezbateri, trad. Ion Diaconescu, Nicolae Ionescu, Editura Sofia, Bucureşti, 2001; Idem, Bioetică şi bioteologie, trad. Teofan Munteanu, Editura Christiana, Bucureşti, 2013.
[4] Cf. Idem, O noapte în pustia Sfântului Munte: convorbire cu un pustnic despre rugăciunea lui Iisus, trad. Călin Cosma, ediţia a 4-a, Editura Predania, Bucureşti, 2006.
[5] Cf. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/10/21/minciunile-si-calomniile-diplomate-ale-mitropolitului-zizioulas/, accesat 11. 11. 2014.
[6] Cf. Ioannis Zizioulas, Fiinţa eclesială, trad. Aurel Nae, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996; Idem, Comunitate şi alteritate. Fiinţa personal-eclesială, trad. Liviu Barbu, Editura Sophia, Bucureşti, 2013; Idem, Creaţie ca euharistie, trad. Caliopie Papacioc, Editura Bizantină, Bucureşti, 1999; Idem, Euharistie, episcop, biserică: unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop, în primele trei secole creştine, trad. Ioan-Valentin Istrati, Geanina Chiriac, Editura Basilica, Bucureşti, 2009. Acestea sunt doar o parte dintre operele mitropolitului grec, membru al Academiei Atenei, care se găsesc traduse şi în limba română, opera lui fiind însă mult mai amplă.
[7] Teolog ortodox francez, convertit de la catolicism la ortodoxie, considerat unul dintre cei mai de seamă patrologi contemporani. Între operele lui se numără şi: Jean-Claude Larchet, ,,Acesta este trupul Meu...”, trad., Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006; Idem, Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi morţii, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006; Idem, Despre iubirea creştină, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2010; Idem, La divinisation de l’homme selon Saint Maxime le Confesseur, Les Editions du Cerf, Paris, 1996; Idem, Dumnezeu este iubire: mărturia Sfântului Siluan Athonitul, Editura Sophia, Bucureşti, 2003; Idem, Dumnezeu nu vrea suferinţa omului, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2008; Idem, Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi, Editura Sophia, Bucureşti, 2003; Idem, Teologia bolii, trad. Vasile Mihoc, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997; Idem, Terapeutica bolilor mintale: experienţa creştinismului răsăritean al primelor veacuri, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2008; Idem, Terapeutica bolilor spirituale, trad. Marinela Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2006; Idem, Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte, Editura Sophia, Bucureşti, 2006.
[8] Teolog grec, astăzi în vârstă de 82 de ani, specialist în psihoterapie. Vezi: Philoteos Pharos, Dialogul în psihoterapia ortodoxă, trad. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2010; Idem, Creştinismul în faţa lumii de azi, trad. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2008; Idem, Căsnicia: dificultăţi şi soluţii, trad. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2012.
[9] Teolog rus contemporan, născut în anul 1925 la Paris, fost decan al Institutului Teologic Ortodox ,,Saint Serge” din capitala Franţei, este considerat una dintre vocile cele mai avizate ale teologiei dogmatice contemporane. Pentru mai multe informaţii privitoare la viaţa şi activitatea lui, a se vedea: Boris Bobrinskoy, Cerurile deschise-omilii, trad. Vasile Manea, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002; Idem, Împărtăşirea Sfântului Duh, trad. Măriuca Alexandrescu, Adrian Matei Alexandrescu, col. ,,Teologi ortodocşi străini”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999; Idem, Taina Bisericii, trad. Vasile Manea, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004; Idem, Taina Preasfintei Treimi, trad. Măriuca Alexandrescu, Adrian Matei Alexandrescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.
[10] Nu trebuie uitat însă că şi mitropolitul Hierotheos a avut anumite cercetări de teologie dogmatică, apreciate de comunitatea teologică răsăriteană. În literatura teologică românească se găseşte tradus în acest sens un material al său privitor la păcatul strămoşesc, într-o antologie ce cuprinde opiniile unro teologi de seamă ai vremii. Vezi: Hieroteos de Nafpkatos (Vlachos), ,,Moartea şi păcatul originar”, trad. Vasile Manea, în vol. Vinovaţi de păcatul strămoşesc? Antologie de texte teologice, ed. Vasile Manea, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2002.
[11] Ion Bica, Erezii, schisme, controverse în Bizanţ, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2004, p. 79. Cf. Ioan G. Coman, Şi Cuvântul trup s-a făcut, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993, pp. 35-71, pentru mai multe informaţii cu privire la disputa teologică nestoriană şi la fundamentele ei doctrinare.
[12] Ion Bica, op. cit., p. 79. Cf. Daniel Buda, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustaţiu al Antiohiei până la Nestorie, Editura Universităţii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2004, pp. 228-229.
[14] John A. McGuckin, St. Cyril of Alexandria: The Christological Controversy. Its History, Theology and Texts, Ed. By E. J. Brill, Leiden, 1994, pp. 227-229.
[15] Cf. Paul L. Gavrilyuk, Pătimirea Dumnezeului Nepătimitor. Dialecticile gândirii patristice, trad. Dragoş Dâscă, ed. Vasile Bîrzu, col. ,,Studii”, vol. 2, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 210-212.
[16] Vasile Muntean, Istoria Creştină Generală, vol. 1 (ab initio-1054), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, p. 179.
[17] Fapt pentru care, părintele Chifăr spune pe bună dreptate că: ,,Prin urmare, declanşarea disputei hristologice în Constantinopol a fost cauzată de termenul ,,Teotokos”. În timp ce Nestorie, Dorotei de Marcianopolis şi preotul Atanasie predicau împotriva folosirii apelativului Născătoare de Dumnezeu, epicsopul Proclu al Cizicului a apărat cu fermitate în prezenţa lui Nestorie termenul ,,Teozokos”. Nicolae Chifăr, Istoria creştinismului, vol. I, Editura Universităţii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2007, p. 173. Cf. Petre I. David, Invazia sectelor. Coarnele fiarei apocaliptice în mileniul III, vol. I - ,,De la erezii vechi la secte religioase ale timpului nostru”, Editura ,,Crist-1”, Bucureşti, 1997, p. 70.
[18] Ioan Rămureanu, Milan Seşan, Teodor Bodogae, Istoria Bisericească Universală, vol. 1 (1-1054), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 280.
[19] Stelian Tofană, Studiul Noului Testament. Curs pentru anul I de studiu, Ediţia a II-a, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005, p. 17. El nu a fost însă singurul teolog nestorian celebru. Cf., de exemplu: Marc Auon, ,, Jésubokt, métropolitain et juriste de l'Église d'Orient (Nestorienne), Auteur au VIIIe siècle du premier traité systématique de droit séculier”, în Legal History Review, vol. 73, Issue ½, 2005, pp. 81-92.
[20] Cf. Philip Jenkins, ,,Long-lost Christians”, în rev. Christian Century, vol. 125, Issue 22, 2008, pp. 22-26.
[21] Liwei Wu, ,,Why Should We Value the Cross-disciplines Approach when studying the history of Sino-western Cultural Relationship: A Reflection on the Chinese Study of “Nestorian Church”, în rev. Journal of Sino-Western Communications, Volume 2, Issue 1 (July), 2010, pp. 83-98.
[22] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014. Din păcate nu am avut acces şi la documentele de dinainte, care sunt în limba greacă.
[23] Iată câteva dintre aceste trimiteri: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/06/03/ierotheos-vlachos-sophia-video-audio-text-parintele-sofronie-stiu-om-hristos/,a ccesat 11. 11. 2014; http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/11/15/parintele-ioannis-romanidis-nebun-din-dragoste-pentru-hristos-familia-ortodoxa-teologie-vie-rationalism-dogme/, accesat 11. 11. 2014; http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/12/19/ieroteos-vlahos-sfantul-spiridon-credinta-ortodoxa-secularizare/, accesat 11. 11. 2014.
[24] Şi fiind parte a unui demers mai amplu în care s-au implicat şi alţi teologi. Redăm mai jos cuvintele lui: ,,Am luat la cunoştinţă de pe internet de declaraţia din 27 septembrie 2012 a Înaltpreasfinţitului Ioannis, Mitropolitul Pergamului, ca urmare a răspunsului meu la o scrisoare de a lui, care îmi fusese trimisă anterior. Îmi pare rău că sunt obligat să urmez maniera lui (n.tr. – de a acţiona) şi să răspund la tactica neobişnuită a Înaltpreasfinţiei Sale şi la felul ciudat în care acţionează în prezenta situaţie, şi aceasta cu toate că nu a răspuns până acum la criticile negative pe care le-au făcut profesori universitari şi colegi de-ai lui (n.tr. – probabil se referă la arhierei ortodocşi) pentru părerile pe care el le susţine din când în când”. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014.
[25] Textul original şi alte informaţii cu privire la această polemică, de această dată în limba greacă, pe: http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
[26] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014.
[27] Cf. Christos Yannaras, Libertatea moralei, trad. Mihai Cantuniari, Seria ,,Impasuri şi semne”, Editura Anastasia, Bucureşti, 2002, care analizează şi el, mai pe larg însă, problematica privitoare la semnificaţia voinţei şi a libertăţii şi la legăturile dintre ele.
[28] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014; http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
[29] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014; http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
[30] Nu subscriem însă întru totul acestei afirmaţii şi credem că ea ar trebui analizată cu mai multă atenţie şi mai în profunzime, şi cu argumente mult mai solide pentru a fi într-adevăr convingătoare.
[31] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014; http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
[32] O parte dintre lucrările lui sunt traduse şi în limba română. A se vedea: Nikolaos Matsoukas, Introducere în gnoseologia teologică, trad. Maricel Popa, Editura Bizantină, Bucureşti, 1997; Idem, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. 4- Demonologie, trad. Constantin Coman, Cristian-Emil Chivu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002.
[33] ,,Mai analitic, aceasta înseamnă că Dumnezeu, ca Tată şi nu ca ”fiinţă”, prin ”a fi” confirmă continuu voinţa Lui liberă de a exista şi această confirmare o constituie tocmai existenţa Lui Treimică: Tatăl din dragoste – adică liber – îl naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul. Dacă există Dumnezeu, există pentru că există Tatăl, adică Acela care din dragoste liber Îl naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul” (Zizioulas). http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014; http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
[34] Sfântul Atanasie cel Mare, ,,Trei cuvinte împotriva arienilor”, trad. Dumitru Stăniloae, în col. Scrieri. Partea întâi, col. ,,Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, vol. 15,Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe, Bucureşti, 1987, p. 399.
[35] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014; http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
[36] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/10/13/ips-hieroteos-vlachos-neoarianism-filocatolic-ioannis-zizioulas-in-biserica-ortodoxa-nu-se-marturiseste-papistaseste/, accesat 11. 11. 2014; http://www.romfea.gr/epikairotita/13918-2012-09-29-10-51-44, accesat 11. 11. 2014.
