Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Alexandru Melian - Scrisoare deschisă Președintelui României


Prof. dr. Alexandru Melian

Scrisoare deschisă Președintelui României

Domule Președinte,

Demersul meu pleacă de la convingerea, că e mai folositor să aprinzi un muc de lumânare, decât să te plângi că e întuneric.
Sper să va mai amintiți că Revoluția din decembrie 1989 a fost pusă sub semnul miracolului. Si a fost un miracol, dincolo de toate teoriile conspiraționiste vehiculate până astăzi. Sunt convins, de asemenea, că ați trăit aceeași dezamăgire și tristețe, precum imensa majoritate a românilor, fața de trădarea idealurilor de salvare națională, de constituire a unei puteri reprezentative, - competente și responsabile - care să asigure renașterea autentică a României . Ați fost martor că salvarea națională a devenit salvarea foștilor, iar puterea reprezentativă un conglomerat amorf, motivat doar de “renașterea” personală, de gașcă, de familie.
In aceste zile, după mai bine de un an de când ati ajuns pe fotoliul de la Cotroceni, trăim sentimentul ca istoria se repetă… Alegerea dv. cu 10 procente mai mult decât adversarul, - după ce acesta câștigase primul tur la o diferență de 10 procente (și aceasta în condițiile în care candidatul PSD, încălcând cel puțin legile bunului simț, a rămas prim ministru, cu guvernul întreg la dispoziția sa) – poate fi socotită și ea un miracol. Explicațiile pot fi multe, dar miracolul rămâne. Din păcate, similitudinile nu se opresc doar aici. Speranțele puse în înlăturarea de la putere a uneia din cele mai dezamăgitoare și primejdioase figuri din politica românească și alegerea unui om care și-a dovedit nemijlocit calitățile în administrarea performantă a Sibiului, fără apucături politicianiste, modest și adept al lucrului bine făcut și mai ales speranțele în reașezarea României pe făgașul așteptat, care să ducă într-adevăr la renașterea ei, sunt,- până în acest moment – grav compromise. Dezamăgirea, tristețea și uneori revolta, ne cuprinde din nou.
Să facem un bilanț telegramic (1) :
Prestația dv. în campania electorală a fost modesta, mai ales în plan comunicațional. Ne-am zis însă, cei mai mulți oameni politici nu de elocință duc lipsă, ci de conștiință. Si am sperat ca această compensare să funcționeze. Până acum , ea n-a prea funcționat.
După ce ați fost ales, ați uitat de rolul constituțional al președintelui și v-ați exprimat public că vă doriți guvenul dv. ca și cum erați președinte de partid, nu de țară. Sigur că aveați în vedere PNL și PDL, partidele care au decis să se unească, dar nu s-au unit nici până astăzi. Nu aceasta e însă problema cea mai importantă. Problema este că asanarea acestor partide nu s-a produs. Mulți din cei care au suflat aproape 10 ani în pânzele căpitanului de tristă aminire și ridiculă actualitate, vor să fie crezuți, - cu girul dv. – că sunt gata să facă azi ceea ce n-au făcut în peste 25 de ani.
Ați asistat neputiincios la tragi-comedia Ponta-Dragnea-Oprea, ezitând să dizolvați Parlamentul și să organizați alegeri generale. Cu atât mai mult cu cât acest Parlament s-a dovedit o monstruozitate prin numărul membrilor, calitatea lor și mai ales prin activitatea, nu doar dezonorantă, ci, în primul rând, orientată cu aroganță și perfidie împotriva intereselor și valorilor societății care i-au investit cu putere. Ați preferat să fiți, din nou, spectator în fața unei realități bolnăvicioase, sintetizata perfect de Stelian Tănase în articolul menționat: PSD nu era dispus să cedeze puterea, PNL nu era pregătit s-o preia.
Fără a mă referi și la alte aspecte care validează paralelismul negativ cu cele petrecute după Revoluție și care pun sub semnul întrebării conștiința dv. politică, mă voi mai referi doar la unul singur. El este punctul de plecare al situației revoltătoare care m-a determinat să vă adresez această scrisoare deschisă. La fel ca Ion Iliescu în 1989, politica dv. de cadre s-a dovedit neprincipială, partizană și păgubitoare. Si din multele exemple care s-ar putea da, am să supun atenției și conștiinței dv.pe cel mai flagrant. La puțin timp după preluarea funcției, ați numit, așa cum era și firesc, dar mai ales de mare responsabilitate, șefii unor instituții foarte importante, între care și SIE. Perplexitatea de atunci a amuțit până și vocile celor obișnuiți să vă laude. Răzvan Ungureanu,devenit după alegeri consilirul dv. personal, șeful SIE ?!?!...
Care v-au fost criteriile, motivațiile…interesele acestei desemnări ? O fi fost pentru că în această funcție l-a căftănit, înaintea dv., T. Băsescu, pe care vi l-ați luat ca model de înțelepciune politică ? O fi fost pentru guvernarea lui lamentabilă din care a fost alungat sub presiunea cetățenilor revoltați coborâți în stradă, în iarna lui 2012 ? O fi fost pentru că n-ați binevoit sa cunoașteți sau să țineți cont de conținutul moțiunii de cezură care a dus la căderea acestui guvrn, în 27 aprilie 2012 ? O fi fost pentru patriotismul și competența cu care a cedat Ungariei Moștenirea Gojdu și Rusiei Tezaurul românesc de la Moscova ? O fi fost pentru încălcarea autonomiei universitate la Tg. Mureș unde a impus o linie de predare în limba maghiară ?
Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă și Parlamentul României, cel care a dat girul opțiunii prezidențiale.
Ce rol a jucat conștiința,- și a Președintelui și a parlamentarilor- când au investit într-o funcție de asemenea răspundere un personaj politic cu atâtea carențe și cu atâtea fapte condamnabile la activul său ?
Desigur, ca de atâtea ori, pe scena noastră politică, când ceva bun n-a fost făcut iar ceva rău n-a putut fi evitat, invocarea democrației și a libertații care nu trebuie încălcate devine sloganul demagogic cel mai prizat. Trebuie însă să se înțeleagă odată că democrația este mama libertații, nu patroana de bordel a acesteia. Trebuie să învățăm, și din istoria mai îndepărtată și din ultimii 26 de ani, că atunci când libertatea devine libertinaj, democrația populism negustoresc iar înțelepciunea șmecherie, lumea trebuie să se aștepte la pedeapsa tuturor rătăcirilor.
Nu cunoaștem toate consecințele acestei numiri iresponsabile, dar zilele trecute am aflat una, extrem de gravă, prin intermediul publicației Cotidianul care a publicat sub semnătura lui Ion Spânu articolul « Incredibilă sfidare a României de către şeful spionilor: Soţia lui Mihai Răzvan Ungureanu încasează în continuare 84.000 euro de la OMV Viena » . Inainte de a ajunge la fotocopia ultimei declarații de avere a șefului SIE, nu ne-a venit să credem ochilor că este posibilă o asemenea excrocherie, cu iz de trădare națională. O excrocherie patronata de doi președinți ai țării ?!?!..
In rezumat, iată ce aflăm din acest articol. Sotia lui M.R. Ungureanu, șeful SIE, prestează « servicii medicale de urgență » firmei austriece OMV din Viena,  începând din 2009, atunci când iubitul ei soț a devenit pentru prima data șeful SIE, sub președinția de neuitat a lui T. Basescu. Firește, serviciile sale nu sunt gratuite. Ele sunt plătite cu « modesta sumă » de 84000 de euro anual. Se precizează, însă, că doamna doctor anestezist este salariată, cu normă întreagă a Spitalului Fundeni. E adevărat, salariul ei acolo e ridicol, în raport cu stipendiul austriac, e doar de 58392 de lei pe an. Aflăm, de asemenea că soția șefului SIE este o femeie activă, multilateral dezvoltată și cu un apetit pecuniar, demn de soțul ei. De prin noiembrie 2007 ea este administratorul firmei Petromed Solutions SRL, subsidiară a Grupului OMV Petrom. Sigur, primul gând care-ți vine în minte este cam ce fel de servicii prestează acolo doamna (sau poate domnul) ? Anesteziile sale îi vizează pe membrii OMV sau pe bolnavii din România ? Cred că se subînțelege că nu mă refer la bolnavii de la Spitalul Fundeni !!!...
Intrebarea fundamentală însă, de o gravitate maximă, se referă la respectarea constituției, la legile privind conflictul de interese și, mai ales, la felul în care înțelegeți dv. și Parlamentul să apărați interesele țării care v-a ales s-o conduceți .
Detaliile cazului se află în articolul menționat iar publicația Cotidianul așteaptă, în conformitate cu legea, valabilă și pentru Președintele țării, poziția dumneavoastră.
In ceea ce mă privește, în calitate de simplu cetățean al acestei țări și în numele strigătului de disperare și al ideilor transmise cu câteva luni înainte de Revoluția din decembri 1989, la postul de radio « Europe liberă » și, sper, în numele multora dintre compatrioții mei, vă solicit, Domnule Președinte, să analizați cu toată răspunderea această situație și să luati măsurile radicale și chirurgicale care se impun, transmițându-le opiniei publice, sper cu recunoașterea erorii dv. de a fi numit într-o funcție a statului atât de importantă un personaj atât de nepotrivit.
Dacă socotiți că nu puteți face acest lucru, că aveți treburi mai importante, eventual să plecați într-o altă vacanță, demn și onorabil este să va dați demisia.
Nu așteptați din nou strada să se substituie celor pe care i-au ales !
Nu girați trădarea și nu terfeliți încrederea celor care au făcut posibil miracolul din noiembrie 2014, nu repetați scenariul dezastruos de după Revoluția din 1989 !
Inchei această scrisoare deschisă cu ultima frază din mesajul meu transmis la « Europa Liberă », pe 27/08/1989 : Răbdarea românului e proverbială, dar nu e fără de margini!
Prf.univ.dr. Alexandru MELIAN
------------------------------------------------------------------------------------
1.O radiografie riguroasă și convingătoare a început Stelian Tanase, în primul episod dintr-un serial promis :”Ciudatul an 2015” . Lectura lui v-ar putea fi de folos !