Faceți căutări pe acest blog

luni, 7 martie 2016

Vasile Moiș - Un sadic îmbătrânit în rele



Un sadic îmbătrânit în rele *)
          „Omul rău este precum cărbunele,
            dacă nu arde, înnegreşte”
                                    (Proverb popular)
- Acum, spune-mi, tovarăşe Ilici, ce s-a întâmplat cu Măcelaru şi cu Rozeanu, de ce au trebuit să părăsească grupul? Stelkin fusese informat sistematic, ştia toate mişcările  politice de la Bucureşti, dar era interesat să-l audă pe Ilie Ionescu prezentându-şi propria versiune.
- Măcelaru a profitat de funcţia de ministru al apărării ca să se răzbune pe foştii lui adversari, care nu mai aveau nici o putere şi erau complet lipsiţi de apărare. In timp ce vorbea, Ilie Ionescu încerca să-i surprindă privirea lui Stelkin, dar generalul privea absent într-un punct fix. Omul este un sadic îmbătrânit în rele, continuă Ionescu, pur şi simplu îi place să ucidă. Mi-am dat seama prea târziu că vrea să provoace o hecatombă, o baie de sânge şi de aceea nu am putut preîntâmpina nişte măceluri puse la cale de acest sadic, posedat de demoni.
- Văd că eşti foarte pornit împotriva unui tovarăş, care a avut un rol hotărâtor în acţiunea noastră şi te-a ajutat la preluarea puterii, după fuga Ceauşeştilor. Ştii bine, că asta a fost sarcina lui, să creeze acte de diversiune, cu ajutorul comandanţilor din armată care i-au rămas credincioşi. Dacă nu reuşeam, în perioada 22 - 25 decembrie 1989, între arestarea dictatorului şi execuţia lui, să acredităm ideea că forţele loiale fostului regim opun o rezistenţă înverşunată, se ajungea la un război civil, care nu era de dorit. Tocmai aceste acţiuni, iniţiate şi conduse de generalul Măcelaru şi de oamenii noştri de încredere, au legitimat Frontul Salvării Naţionale. Nu mai vorbesc de suprimarea generalilor Niţă şi Mihalcea, acţiune pentru care ar fi trebuit să-i ridici o statuie tovarăşului general Măcelaru. Nu ţi-ai dat seama, dar generalul Niţă a fost cel mai periculos adversar al nostru, ne putea compromite întreaga acţiune, dacă apuca să facă publice informaţiile pe care le deţinea. Avea probe zdrobitoare, inclusiv înregistrarea întâlnirilor tale cu ungurii şi copiile înţelegerilor pe care le-ai parafat cu ei. Securitatea avea agenţi infiltraţi în cele mai înalte cercuri ale serviciilor de informaţii maghiare. Niţă a ştiut despre lichidarea celor 43 de agenţi unguri, la Timişoara, el a ordonat incinerarea cadavrelor la Bucureşti. La ordinul lui Măcelaru, agenţii unguri ucişi au fost prezentaţi, ulterior, ca victime ale represiunii ceauşiste.
- Tovarăşe Stelkin, aţi aflat, până la urmă, cine i-a lichidat pe unguri?
- A rămas o enigmă şi pentru noi. În prima fază am crezut că este vorba despre o structură secretă a Securităţii, dar avem mari îndoieli. Este posibil ca  Securitateasă fi avut o unitate specială, despre care noi nu știm nimic, care să fi fost  amestecată în lichidarea agenţilor unguri. Ei au fost victimele unor asasini experimentaţi, antrenaţi şi echipaţi cu armament sofisticat ce nu se producea în ţările socialiste. Trăgătorii de la Timişoara aparţineau, în mod sigur, unei unităţi antiteroriste de elită, cu pregătire și dotare specială.
- Păi...atunci care a fost rolul generalului Niţă?
- Niţă a fost, la rândul lui, un specialist al serviciilor de informaţii. În momentul în care trupurile agenţilor maghiari, găsite fără nici un act de identitate, nu au fost revendicate de nimeni, deoarece nu aveau rude la Timişoara, Securitatea trebuia să se debaraseze de ele, că doar nu le putea ţine la expoziţie. Incinerarea cadavrelor necunoscute este procedura standard, aplicabilă peste tot în lume. În același timp, este posibil ca generalul Niță să fi știut despre trăgătorii de la Timișoara și de aceea să se fi grăbit să scape de cadavre. Oricum, acest episod nu este pe deplin elucidat.
- Eu nu ştiam absolut nimic despre acest general, cu toate că se plimba toată ziua prin Bucureşti şi lua permisele de conducere unor amărăşteni pe care-i întâlnea pe traseu.
- Tovarăşe Ilici, asta era faţa văzută a lucrurilor. Ceauşescu l-a numit pe Niţă şeful miliţiei pentru a-i masca adevărata misiune. În fapt, Miliţia era condusă de adjunctul lui Niţă, de generalul Mihalcea. În realitate, generalul Niţă a condus o Direcţie ultrasecretă a securităţii, care se subordona numai lui Ceauşescu. Această direcţie avea două sarcini: să aducă valută în visteria statului, prin jecmănirea celor care doreau să plece din România şi să adune informaţii despre acţiunile duşmănoase, organizate în ţară, împotriva regimului. Oamenii noştri au reuşit să-i bareze accesul lui Niţă la Ceauşescu, pe toată durata lunii decembrie 1989, astfel că nu a apucat să-i prezinte informaţiile pe care le adunase. Din fericire pentru noi, dosarele şi probele compromiţătoare, pe care le-a avut Niţă asupra lui, au fost recuperate din elicopterul doborât lângă Alba Iulia. Sper că nu există copii ale documentelor deoarece, în caz contrar, vom avea mari probleme. Trebuie să recunoşti că lichidarea celor doi generali a fost o acţiune de maestru al diversiunii, executată ca la carte de generalul Măcelaru şi de oamenii lui din aviaţia militară.
-  Aceste documente sunt în siguranță ? întrebă speriat Ilie Ionescu. Nu pot fi folosite ca meteriale compromițătoare?
- Fii liniștit, documentele sunt la păstrare într-un loc sigur. Nu pot ajunge la cunoștința opiniei publice. Când se vor deschide arhivele, noi vom fi oale și ulcele. Revenind la generalul Măcelaru, crezi că nu ne mei este util?
- Tovarăşe Stelkin, Măcelaru a profitat de situaţie şi a organizat împuşcarea unor militari care n-au avut altă vină decât aceea că l-au deranjat, într-un fel sau altul, de-a lungul timpului. Răzbunările astea nu erau în plan şi ne-au făcut foarte mult rău. Armata era cât pe ce să se revolte şi să scape de sub control deoarece…
- Tovarăşe Ilici, ne cunoaştem de câţiva zeci de ani, nu? Hai, să nu fim ipocriţi! Pe tine nu te-a deranjat uciderea unor militari. Nu ai fi avut mustrări de conştiinţă chiar dacă dispăreau armata, miliţia şi securitatea, pe tine te-a deranjat voluntarismul lui Măcelaru… faptul că nu a ascultat orbeşte de ordinele tale. Probabil că şi eu aş fi luat aceeaşi decizie, de la Frederik cel Mare, există o comandă unică. Lui Măcelaru, obişnuit să comande, i-a venit greu să execute ordinele altora şi mai ales pe cele ale unui civil. Repet, în locul tău şi eu aş fi procedat la fel. Te-ai gândit, pe bună dreptate, că rămânerea lui Măcelaru la comanda armatei ar fi fost un risc prea mare şi ai luat decizia să-l schimbi. Pentru a te convinge că ai luat decizia bună, l-ai consultat pe tovarăşul Savel Brunner, ştiind că între el şi Măcelaru erau neînţelegeri vechi. Cu alte cuvinte, ţi-ai găsit un aliat de circumstanţă, care la o adică ar fi girat pentru tine cu credibilitatea logicii sale şi cu relaţiile pe care le are la Moscova.
- Tovarăşul Brunner m-a sfătuit să nu-l îndepărtez de tot din grupul nostru, recunoscu Ilie Ionescu, dar a fost de acord să-l schimbăm din fruntea armatei. Eu l-am consultat pe tovarăşul Brunner pentru că mi-aţi ordonat să discut cu el toate deciziile importante…
- Tovarăşe Ilici, ştiu că Măcelaru nu te-a agreat niciodată, iar după arestarea lui Ceauşescu a avut pretenţia ca armata să preia puterea în România. A trebuit să-l temperăm ... L-a deranjat faptul că nu ai avut curajul să semnezi decretul de numire a tribunalului militar excepţional, care urma să-i judece pe soţii Ceauşescu. Pentru el, faptul că ai semnat decretul respectiv a doua zi, după execuţia dictatorului, deci retroactiv, era un semn de laşitate. Era convins că ai aşteptat să fie omorât Ceauşescu şi apoi să semnezi actele, pentru a nu-ţi asuma nici un risc. Îţi era frică să nu se întoarcă roata istoriei.
- Dumneavoastră puteţi crede aşa ceva? bâigui speriat Ilie Ionescu. Eu nu am pus nici o clipă la îndoială ordinele pe care mi le-aţi transmis. Decretul a fost semnat în ziua de 25 decembrie 1989, însă nu l-am făcut public din motive de conspirativitate… Vocea lui Ionescu nu suna tocmai convingătoare. Văzând că pe faţa rusului se poate citi numai neîncredere, îşi dădu seama că lepra bătrână, Brunner, l-a dat de gol. Orice discuţie pe această temă îl putea compromite mai rău, de aceea schimbă subiectul. Tovarăşul Brunner a fost alături de mine tot timpul, din păcate pe dânsul nu l-am putut convinge să accepte o funcţie oficială.
- Asta a fost recomandarea noastră, ca după reuşita preluării puterii de către noul regim, tovarăşul Brunner să se retragă de pe scena politică. Dânsul şi-a făcut datoria cu prisosinţă! Două săbii nu încap într-o teacă, spune un proverb căzăcesc, iar tovarăşii Brunner şi Bărbulescu nu ar fi putut colabora niciodată, îi despărţea nu numai originea etnică ci şi o antipatie profundă. Noi am apreciat că, în perioada de tranziţie, avem mai mare nevoie de Bărbulescu şi de experienţa lui politică, de calmul şi de cunoştinţele sale în materie de economie, decât de intransigenţa şi patosul revoluţionar ale lui Brunner. Asta nu înseamnă că l-am scos din joc, din contră, Brunner va rămâne, în continuare, unul dintre oamenii noştri de bază. A propos de asta, cum colaborezi cu tovarăşul Bărbulescu?
- Excelent! Ionescu îşi dădu seama că trebuie să fie foarte atent cu răspunsurile. Brunner ca şi Bărbulescu erau vechi membri KGB, care au păstrat, în permanenţă, legătura cu Moscova. Mai mult decât sigur, i-au urmărit fiecare mişcare, fiecare decizie şi i-au informat pe ruşi, cu privire la evoluţia evenimentelor din România de după 1989. Generalul Stelkin nu avea prieteni, el avea numai colaboratori şi subordonaţi. Ilie Ionescu era convins că această discuţie era un test, menit să-i verifice ataşamentul şi credinţa oarbă faţă de Moscova. De aceea răspunse, pe un ton şovăitor: eu nu am pus la îndoială niciodată loialitatea colegilor şi colaboratorilor mei, indicaţi de dumneavoastră, tovarăşe Stelkin. Tovarăşul Bărbulescu este un colaborator de nădejde, care nu m-a dezamăgit niciodată. Nu acelaşi lucru îl pot spune despre Rozeanu…
- Am urmărit, cu mare atenţie, evoluţia acestui tânăr şi trebuie să recunosc faptul că ne-a dezamăgit şi pe noi. S-a înconjurat de un grup de profitori ordinari, şcoliţi prin Occident şi au golit împreună conturile lui Ceauşescu, fără nici o ruşine. De aceea ţi-am transmis mesajul de schimbare a lui din funcţia de prim-ministru, prin tovarăşul Brunner. Nu ştiu din ce motive, tovarăşul Brunner l-a protejat pe Rozeanu şi a insistat pe lângă noi, să-l păstrăm în funcţie, până în ultimele clipe. Probabil că a contat foarte mult relaţiile pe care le-a avut tovarăşul Brunner cu tatăl lui Rozeanu, de pe vremea când lucrau împreună la Moscova. Din păcate, Rozeanu - fiul nu se ridică la nivelul de inteligenţă al tatălui său, studiile din Franţa l-au dezorientat în loc să-l lumineze. Am impresia că a învăţat de la francezi numai perversiunile sexuale, altfel nu se explică atracţia lui morbidă pentru femeile bătrâne. Ceea ce ne-a deranjat cel mai mult a fost tentativa lui Rozeanu de a-l debarca pe tovarăşul Bărbulescu din funcţia de preşedinte al Senatului şi de subordonare a Parlamentului. Iniţiativa lui Rozeanu de a-i testa pe parlamentarii Frontului, pentru a stabili care sunt de partea lui şi care sunt de partea ta şi de a-i categorisi în conservatori şi democraţi, în funcţie de atitudinea faţă de el, ni s-a părut o imbecilitate. Bătrânul Bărbulescu a aflat la timp şi l-a dat în gât, cum se spune în România, făcând publică  informaţia în presă. Te întrebi de unde a avut Bărbulescu informaţia? Îţi spun eu, de la Valeriu Moraru. Rozeanu a încercat să-l atragă de partea lui pe vicepreşedintele Senatului, pe Valeriu Moraru, prin intermediul căruia voia să organizeze un puci la Senat. Acest senator a fost contactat, la Paris, de către un funcţionar superior de la Consiliul Europei, un evreu originar din România, care i-a transmis mesajul lui Rozeanu şi susţinerea din partea structurilor europene ca să preia preşedinţia Senatului. Valeriu Moraru nu numai că l-a refuzat pe Rozeanu, dar l-a informat şi pe tovarăşul Bărbulescu despre tentativa de racolare. Nimeni nu ştie prin ce mijloace, Valeriu Moraru a intrat în calculatoarele guvernului, a copiat toate documentele compromiţătoare şi le-a transmis  lui Bărbulescu. Am verificat toate aceste aspecte şi de aceea am fost de acord cu schimbarea lui Rozeanu din funcţie.
- Valeriu Moraru face parte din …? întrebă precaut Ilie Ionescu. Dacă l-a informat pe tovarăşul Bărbulescu înseamnă că…
- Valeriu Moraru nu este omul nostru, el îşi face propriile lui jocuri, dumneata ar trebui să ştii mai bine. Ţi-a aranjat vizita în Israel… Generalul aşteptă câteva clipe ca să vadă efectul săgeţii, îndreptate direct spre inima lui Ilie Ionescu. Acesta rămase perplex, ca lovit de apoplexie, fără să poată articula nici un cuvânt.
- Eu v-am informat…eu am raportat… îngăimă, în cele din urmă Ilie Ionescu şi aţi fost de acord cu vizita… Moraru are relaţii personale în Israel şi s-a oferit să... Am considerat că este bine să fac această vizită în interesul nostru şi în interesul României. Înainte de Israel parcă eram ciumat, se fereau toţi şefii de state de mine. După aceea, ca prin minune, a fost demolat zidul izolării din jurul meu.
- Asta nu schimbă datele problemei! Te-ai întrebat vreodată de ce ai fost invitat în Israel? Cui i-a folosit? Cine a ieşit cel mai câştigat din această afacere, dumneata, care tremurai ca o piftie de frica vreunui atentat sau Valeriu Moraru, care te-a dirijat ca pe o jucărie la teatrul de păpuşi? Noi nu l-am avut în vedere pe Valeriu Moraru şi nu l-am luat în calcul pentru vreun aranjament politic, deoarece nu a avut nici o tangenţă cu Moscova şi cu acţiunile de preluare a puterii la Bucureşti. Nici nu ştim cum a apărut pe firmamentul politicii… ştim, în schimb, că are relaţii cu organizaţiile oculte şi în mediile politice israeliene, americane şi occidentale. Acest senator a participat la un simpozion organizat la Moscova de către Consiliul Europei şi a dat un interviu, foarte interesant de altfel, la televiziunea Ostankino. Pe lângă faptul că este periculos de inteligent şi de cult, vorbeşte o limbă rusă academică, pe care nu o putea învăţa pe maidan, ceea ce a ridicat foarte multe semne de întrebare. Poate îmi spui dumneata de ce a fost ales Valeriu Moraru vicepreşedinte al Senatului, în locul academicianului Ioan Cotescu, omul nostru, propus pentru această funcţie?
- Nu aş putea să vă spun cu exactitate… se bâlbâi Ilie Ionescu… cred că este relaţia tovarăşului Bărbulescu…am observat că sunt foarte apropiaţi şi colaborează foarte bine…
- Noi avem cu totul alte informaţii, îl contră generalul pe Ionescu. Văd că dumneata nu ai habar de ceea ce se întâmplă la Senat, ţi-au scăpat hăţurile din mână! Valeriu Moraru i-a fost impus lui Bărbulescu, bătrânul n-a avut de ales. Revenind la Rozeanu, ştiu că şi dumneata, tovarăşe Ilici, ai fost în relaţii apropiate cu tatăl său şi că-l cunoşti de mic copil. Nu ai avut nici o obiecţie când a fost propus pentru funcţia de prim ministru, cu toate că ai ştiut foarte bine cât era de inteligent şi, mai ales, ai ştiut că este vulnerabil datorită apucăturilor lui perverse şi relaţiilor cu fiica Ceauşeştilor.
- Nu vreau să mă scuz, tovarăşe Stelkin! Este adevărat că eu nu am făcut nici un comentariu la propunerile făcute de tovarăşul Brunner, fiind convins că acestea sunt opţiunile Moscovei. Cel puţin aşa au fost prezentate de tovarăşul Brunner. Nimeni nu a putut prevedea cum vor evolua persoanele promovate de noi, unele au fost depăşite de funcţii…
- Da, cunosc şi eu Principiul Peters, pe care conducerea de la Moscova l-a acceptat prea târziu şi de aceea ne-a costat foarte mult. Lista furnizată de Moscova a fost întocmită pe baza recomandărilor oamenilor noştri din România, care, se vede, nu a fost foarte bine elaborată. Ţi-aş recomanda, tovarăşe Ilici, să-l promovezi în funcţia de prim ministru, cât de repede este posibil, pe tovarăşul Andrei Năpastă, actualul ministru de externe. Este un băiat capabil, bine pregătit, ascultător şi a dat dovadă că poate face faţă unor funcţii politice importante. Văd că ai rămas surprins, ai ceva împotrivă?
- Am rămas surprins pentru că Năpastă are câteva probleme… cum să vă spun… de imagine…el este...cum să vă spun...
- Te deranjează că este homosexual? Homosexualitatea este, din nou, la modă, se practică şi la case mai mari. Acest viciu poate deveni o calitate… sau te deranjează faptul că este ţigan? Surâsul cu subînţeles al generalului dovedea că acesta se gândise, în mod evident, la originea lui Ilie Ionescu. Pe preşedinte îl deranja cumplit faptul că era ţigan şi, mai ales, când i se amintea acest lucru, cu intenţii jignitoare.
- Nu mă deranjează nici una nici alta, făcu Ionescu pe naivul, mi-e teamă de înclinaţiile lui bolnăvicioase spre căpătuială. Sunt informat că, în calitate de ministru de externe, a pus bir pe toate ambasadele. La fel ca Nicolae Ceauşescu, Năpastă are în spatele lui o piază rea, pe nevastă-sa. Ea îl îndeamnă să acapareze orice, ca un hârciog…
- Soţia lui Năpastă este fiica unui om de-al nostru. Tatăl lui Năpastă, precum şi socrul lui de altfel, sunt soldaţi credincioşi, verificaţi de noi în misiuni grele. La rândul lui, Andrei Năpastă a fost crescut şi educat de unul dintre cei mai buni specialişti de-ai noştri, Rugoi Parfente.
- Îl cunosc foarte bine pe socrul lui Năpastă, el este prea vârstnic, după părerea mea, să-l promovăm într-o funcţie. Ştiţi bine, tovarăşe Stelkin, că eu nu comentez ordinele primite. Am dorit, totuşi, să vă atenţionez că Năpastă, dacă îşi ia nasul la purtare, ne poate face mai multe probleme decât Rozeanu… el are o şiretenie ţigănească înnăscută şi o pornire patologică spre căpătuială, aşa cum v-am spus...
- Fii liniştit, tovarăşe Ilici, un homosexual este foarte vulnerabil. Pe un om şantajabil îl ţii foarte uşor sub ascultare, ştii la fel de bine ca mine! Eu nu spun să-l promovezi imediat prim ministru, ţi-am spus să-l pregăteşti, să-l ai în vedere…! Toma Stelian, actualul prim ministru este o soluţie de avarie, nu poţi conta pe el în perspectiva reformelor pe care urmează să le introducem. El este un bun economist de birou, dar nu are stofă de prim ministru, în plus este bolnav, are o labilitate psihică evidentă şi poate claca în orice moment.
- Este, totuşi, un om de încredere, a dat dovadă de loialitate faţă de noi şi tovarăşul Brunner a...
- Ştiu, îl întrerupse generalul, dar un om labil psihic poate trece oricând dintr-o barcă în alta, fără nici un motiv logic. De aceea prefer un fanatic ori un desfrânat ale căror acţiuni sunt previzibile şi predictibile, ei nu acţionează sub imperiul unui impuls de moment. Pe nebuni îi foloseşti numai în relaţiile cu alţi nebuni! Toma Stelian este bun pentru negocieri cu protestatarii şi cu sindicatele, au acelaşi mecanism de gândire...
- Aveţi dreptate, Toma Stelian a dezamorsat numeroase conflicte, care puteau degenera, el este foarte tenace. Calmul şi precizia argumentelor sale economice, dezarmează orice adversar...
 - Adevăraţii noştri adversari nu sunt cei din stradă, gloatele şi săracii cu duhul care urlă la comandă, pentru un pumn de arginţi. Pericolul vinde din partea unora ca Valeriu Moraru! Trebuie să ne ferim de oamenii inteligenţi pe care nu-i putem stăpâni şi dirija. Ştii bine că duşmanul nu doarme niciodată, pândeşte momentul prielnic să atace! Să nu ai încredere niciodată, reţine, niciodată, în izraeliţi şi în americani, sunt cele mai parşive fiinţe dintre câte există pe pământ. Gorbaciov a fost asigurat de preşedintele SUA că, dacă acceptă reunificarea Germaniei, NATO se va opri la graniţele Germaniei Federale. Poveşti de adormit copiii! Iudeo-americanii n-au avut de gând să respecte, niciodată, reţine, niciodată, vreo promisiune. Suntem informaţi că este doar o chestiune de timp până când NATO se va extinde până la graniţele Rusiei. Avem împotriva lor două arme redutabile, cărora nu le vor putea rezista: drogurile şi corupţia. Vom avea grijă să nu le lipsească nici unele nici altele. Mama Rusia este invincibilă!
- Care este situaţia, în acest moment la Moscova, tovarăşe Stelkin? Ilie Ionescu aşteptase cam mult să pună întrebarea asta care, pe lângă faptul că-l preocupa foarte mult, îi dădea posibilitatea să iasă din presiunea infernală la care îl supuse generalul.
- Aparatul nostru, atât structurile interne cât şi cele externe, este intact şi stăpân pe situaţie. Din această perspectivă nu s-a schimbat nimic, tot noi facem legea. A apărut, însă, o nouă provocare, tranziţia la economia de piaţă. Organizaţia noastră trebuie să pună mâna pe toate resursele minerale şi energetice, pe toate fabricile şi uzinele, pe toate băncile şi pe toate mass media. Desfiinţăm formele asociative din agricultură şi restituim pământul ţăranilor. Prin măsurile pe care le vom lua trebuie să acaparăm toate mijloacele de producţie şi ne asigurăm masa de votanţi, mai ales în mediul rural. Preluarea puterii a fost o floare la ureche, o joacă de copii faţă de ceea ce urmează. În toate ţările comuniste ţărănimea reprezintă, în fapt, în jur de 50% din populaţie. Îţi dai seama că dacă le restituim pământul, ţăranii vor fi alături de noi zeci de ani de acum înainte.
- Restituim şi proprietatea industrială?
- Nici vorbă, tovarăşe Ilici! Prima dată privatizăm, în interesul nostru, tot ceea ce este bun în industrie şi finanţe, după care, ceea ce rămâne putem restitui foştilor proprietari. Acum nu este momentul să discutăm această problemă, din contră, trebuie să accentuăm psihoza colectivă că partidele istorice vor să preia toate bogăţiile ţării şi să-i transforme pe români în adevăraţi sclavi. Prostimea nu are cultură, o putem îmbrobodi foarte uşor. După ce ne facem jocurile, ne vom gândi la o strategie elaborată pe baza căreia partidele istorice, infiltrate cu oamenii noştri, să fie aduse la putere pentru un timp limitat, cu scopul de a le compromite definitiv. Ulterior, după ce vom scoate din scena politică aceste partide fosile, vom recupera oamenii noştri infiltraţi şi-i vom promova în partidele controlate de noi. În orice caz, eu sunt mandatat să veghez, în continuare, asupra evoluţiei corecte a României şi de aceea ne vom întâlni periodic pentru a corecta eventualele derapaje şi de fiecare dată când voi considera necesar. Până la următoarea noastră întâlnire, reţine, până la următoarea noastră întâlnire, trebuie să aveţi o lege a privatizării publicată în Monitorul Oficial! Şi încă ceva, a venit vremea să organizăm un grup mass media, aparent independent, format din publicaţii, posturi de radio şi de televiziune, care să acţioneze la ordinele noastre. Vom alege unul dintre agenţii securităţii, care a acţionat în străinătate, deci şantajabil, specialist în management, care va avea la dispoziţie fonduri pentru a organiza trustul şi pentru a  angaja cei mai buni specialişti în domeniu. În prima fază, pentru a-l face credibil, trustul va avea o atitudine critică faţă de noile autorităţi, dar, în acelaşi timp, va pune tunurile pe toţi adversarii noştri, supunându-i unui tir necruţător, până la anihilare.
-V-aţi gândit la cineva nume? se interesă Ionescu.
-Bineînţeles! Mai trebuie să facem nişte verificări şi, mai ales, trebuie să-l pregătim. Nu este chiar o trabă uşoară şi nu vrem să greşim. Vei afla numele lui la timpul potrivit. Nu va fi, în nici un caz, un clănţău din ăştia cunoscuţi, mâncători de rahat în haita de aplaudaci a lui Ceauşescu. Generalul nu-i dezvălui preşedintelui, deocamdată, numele lui Dinu Vărănescu, cel vizat pentru a deveni un oligarh şi un mogul mass media. KGB-ul mai avea mult de lucru. România era o ţară imprevizibilă şi nu puteai vea încredere în oricine. Din experienţa cu Ilie Ionescu, Stelkin învăţase că indivizii de origine ţigănească au o calitate indiscutabilă, aceea a loialităţii determinate de frică. La fel ca Ilie Ionescu, Dinu Vărănescu erau din neamul cu gingie albastră, deci avea calităţile şi defectele specifice neamului său, care trebuiau exploatate.

                                                *) Fragment din romanul În spatele ușilor deschise,
                                                                volumul 5, Fatalitate și speranță
 
Scriitorul Vasile Moiș la lansarea seriei „În spatele ușilor deschise”